Home     Librarie Online     Citate Celebre     Autori Celebri     Proverbe     Cenaclu     Adauga Text Cauta Citate


     STIXUL - back


A Stixului apă īn maluri desparte
ce viață a fost, de ce va fi moarte.
Īn nouă ocoluri se-avāntă cu spume,
din moarte,-ndărăt, să nu scape urme.
Trecānd peste el īn Hades ajung
acei ce īn viață păcate tot strāng.
Un mal de-i mai verde, vizavi e-ntinat,
iar Stixu',-ntre ele, e loc de uitat.
Lumina se-neacă īn negrele-i ape,
ca-n lumea de-apoi, doar noaptea să scape.
Clepsidre, și ceasuri, ale timpul chip,
īn el scufundate devin un nimic.
Cānd zeii se tem de a lor necredință,
pe relele-i ape-și depun juruință.
Pe malul ce vieții īi cāntă prohodul
al morților zeu 'și-aruncă năvodul.
Luntrașul Charon, plătit cu un ort,
īl tot traversează, cărānd cāte-un mort.
Milenii-au trecut și răul sporește,
iar „bunul”, cu barca, prea ostenește!
Ca treaba să meargă, l-așa afluență,
nevoia l-a-mpins să-și ia asistență.
El calfe-a-ntocmit, lustruite cu spor,
pe morții-ndrăciți să-i care de zor.
Dar, ele-s școlite și cānd se uzează
le cade cam greu de nu și rentează.
Luntrea e-aceeași, și vāsle la fel,
tot jegul īn apă, doar prețul nu-i el!
S-ajungi pe tărāmul ce vecii-i imită,
alegere n-ai și moartea profită!
Dar, iată povestea, chiar eu am murit,
dar ceasul n-a fost și... am revenit!
Prin ce am trecut mai jos am să spun,
eu știre dānd, astfel, că ortu' nu-i bun!
De Stixul vreți voi să-l treceți uscați,
speranța s-o pierdeți īn ce popii dați!
.......................................................
Pe vinete unde-o nălucă vāslește
īn luntrea ce este eternului veste.
Ajunsă-n liman, deloc mulțumită,
se-ndreaptă de oase, vădit plictisită.
Pe țărmul ce vieții īi trage zăvorul,
ezită stihia să-și poarte piciorul.
Dar sarcină are, ce-i dată cu rost,
să-i ducă pe morți, peste rāu, contra cost.
Și saltă strigoiul, lipsit fiind de sārg,
ferindu-se-n poale de zoaie ce curg.
Spre ei se urnește, plutind prin văzduh,
cu straiele-i negre-n postură de duh.
Orbitele-i-s goale sub fruntea bombată,
iar dinții răriți īn gura căscată.
Mișcările-i bruște se-aud īnsoțite
cu trosnete seci de oase ciocnite.
Ajunsă īn front privirea-i măsoară
pe noii sosiți cu lotul de-aseară.
Īi numără, parcă, pe gānduri ea pare,
ceva nu-i „ok”, transportu-i prea mare!?
Se freacă pe țeasta de piei dezvelită
și-n sus se tot uită, din cap dānd stārnită.
Bărbia și-o mișcă, de rău parcă-ar spune,
apoi, iritată, pe treabă se pune.
Din cāți așteptau, cu ortul īn mānă,
spre mine atenția-n grabă-și adună.
Cu ochii-i, ce nu-s, mă privește pătruns,
iar māna ce-o-ntinde, cu pumnul e strāns.
Īmi clănțăne dinții privind la nălucă,
șiroaie-nghețate mă trec pe sub cārcă.
Mai face un pas, arătānd către barcă;
duhoarea i-o simt, sunt tot doar o vargă!
Īndemnuri le-aud, venind din alai:
„t t tu b b banu' n n nălucii t t treb'e s să-l dai!”
Deodată-mi revin; de spaimă-am uitat
de taxa ce-i pusă pe „mort-traversat”.
Grăbit, să nu supăr stihia ce-așteaptă,
mă caut de ortul primit pentru barcă.
Era printre lucruri, īn haină-ndesate,
ce-ai mei, au crezut, că-s bune īn moarte.
Īn mānă țineam ce era doar un ban;
cum zic, să n-o supăr, i-l īntind cu elan.
La groaza ce-aveam și mirarea m-apucă;
moneda de-i dam, nu voia să mă ducă!
O văd, mai apoi, cum pumnul desface
și-n palma-i de oase... o sută īi zace!
Mă uit ca nărodul la... ce-n mānă avea,
apoi la moneda, ce-n palmă-mi ședea.
Īi dau a-nțelege că am doar atāt;
ea, nemișcată, hārāia, scurt, din gāt.
Un altul, ce sta, lāngă mine, proptit,
mă-mpinge și-n fața pășește fălit.
De unde, nu știu, cu-o sută apare
ce-o scuipă, lipind-o pe fruntea ei tare.
Deodată, năluca, se schimbă-n purtări,
cu māna ia suta, privind-o īn zări.
De barbă și-o freacă, deplin mulțumită,
dorința-arătānd, că-i este-mplinită.
Din poale, apoi, cu-ncetul strecoară
ceva ce păreau... ștampile pe-o sfoară!
Cu greu o găsește pe cea nimerită,
căci māna-i uscată mișca ostenită.
Īl cheamă, spre ea, pe cel ce-a plătit,
să-i aplice pecetea cu drumul sortit.
Pe noi, ce priveam, cu-n gest ne amānă,
clientul, cu suta, īn luntre să-l pună.
Se uită, apoi, printre cei ce-au rămas;
cum unul nu „mișc㔠īși ia bun-rămas.
Iar barca īmpinsă din maluri uitate,
se-avāntă-n vāltoarea de ape-nspumate.
Și luntrea plutește pe apele grele,
cu-alesul din ea spre iad de cinci stele.
............................................................
Uimit, de ce văd, un pas fac īn spate;
de alții mă-mpiedic cu guri tot căscate.
O vorbă n-aud! Liniștea-i mare,
nimeni nu mișcă, totu-i stupoare!
Mă-ntorc spre poteca pe care-am venit;
cortina-i căzută... sensu-i oprit.
Mă uit īmprejur; cuprinsul e-n ceață,
doar apa cea rea, e tot ce-am īn față.
Cu banul arunc după luntrea plecată;
din ea, cel cu suta, un deget mi-arată.
Privesc la mulțimea-ntre lumi părăsită;
pe chipuri, albite, deruta-i vădită!
Se caută-n haine, la gāt, pe la mānă
de-o valoare, ceva, ce strigoiul īmbună.
Mă-ntorc către STIX, m-apropii cāt pot,
o singură cale mai văd, doar să-not!
Ideea-ar fi bună, curaj de-aș avea,
cānd văd, īnsă, apa, mă tulbur ca ea!
Să cer ajutor... dar toți sunt ca mine!
Cine-ar putea, să mă-ndrepte īn sine?
Mă las īn genunchi, să cer īndurare;
dar cui să mă rog, acum, la strāmtoare?
O viață-am crezut că omul e-alesul,
și culmea de unde... priveam universul!
Că mintea, și gāndu-i sunt totul īn lume,
doar ele-l ridică, prin ele... supune.
Stăpān m-am crezut īn lumea de piatră,
de moarte-am uitat; īn veci eram vatră.
Și, iată-mă-aici, cu spaima īn oase,
micimea simțind-o īn mințile-mi scoase.
Că Tu ești aievea... nicicānd n-am crezut,
că-n moarte e viață, să cred, n-am putut!
Ajută-mă Doamne... īnțeleg c-am greșit,
arată-mi o cale și... solemn, īți promit...
Ceva mă cuprinde, curānd īmi dau seama;
mă ridic, īmi fac cruce, dispare și teama!
Alți pași fac īn față, picioarele-s ude,
din spate un murmur de groază se-aude.
M-arunc īn vāltoarea purtată de ură;
īmi intră īn ochi, īn urechi, și prin gură!
Mă ustură nasul și gustul mi-e-amar,
iar limba mă arde, lingānd parcă jar.
Săltat sunt de valuri duhnind a nămol,
bulboane se sparg īn juru-mi și dor!
Mă trag, īn adāncuri, vārtejuri vuinde,
m-agit căutānd cu māini a mă prinde!
Mă ține nămolul cuprins de picioare;
mă sufoc, dar și lupt să ies din strānsoare!...
Īmi pierd conștiența, dar totuși sunt treaz!
Rāzānd, cred, de mine, Ahile-i, cel breaz!
O văd chiar pe Thetis; īn apă īl ține,
eroul, din el, se zbătea... mai, ca mine!
Dar gāndul, ce-mi vine, mă lasă-n uimire,
Thetis, Ahile, și Stixul īmi spun... nemurire!
....................................................................
Īmi revin... A fost vis!? Ceva mă atinge!
Suspine aud, ș-un glas ce mă plānge.
Pe ochi am un văl, lumina... nu-i tare!
dar, pālpāie-ntruna; o fi... lumānare!?
Nu pot să mă mișc, mă simt īncă prins;
īncep să mă rog... așa am promis!


Publicat de: octav octav la data de: 27-06-2017, 5:31 pm
Cuvinte cheie: Hm!



 bazat pe 0 notari

Adauga acest text literar in colectia personala Adauga la favorite Recomanda aceast text literar prin Yahoo Messeger Trimite pe YM     Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail Raporteaza continut inadecvat Raporteaza neadecvat! 

Comentarii la acest text:

Nu sunt comentarii la acest text!

Adauga Comentariu


   Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail
Expeditor: (nume prenume) *
Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *
Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal

*
* campuri mandatorii

Citatul ZileiCitatul Zilei  Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu
Daca ne-am putea vinde experienta, la pretul care ne-a costat, am fi cu totii milionari.
Autor: Abigail Van Buren - Categorie: Experienta .

Intelepciune.ro va recomanda


Fara Poza

Boris Ioachim
"Ce este pesimistul? Un optimist bine informat." Grigore Moisil "Poeţii nu se ruşinează de propriile experienţe - ei profită de ele." Friedrich Nietzsche
S-a nascut in data de 25-Ianuarie-1967
Oras: Săveni
Judet: Botosani
Varsta: 54 ani
Membru din: 13-Octombrie-2008
Texte publicate: 465

Ultimele comentarii:

Elena Movileanu - 14-03-2021, 7:00 am

Contact Cultural - Mircea Duca - 04-12-2019, 1:27 am

Silvia Bebereche - 18-10-2018, 12:17 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 10-10-2018, 8:03 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 24-09-2018, 11:31 am

Silvia Bebereche - 22-09-2018, 9:30 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 22-09-2018, 5:40 pm

Membrii Intelepciune.ro recomanda


Fara Poza

Elena Movileanu
S-a nascut in data de 11-Iunie-1987
Oras: Iasi, Judet: Iasi
Varsta: 34 ani
Texte publicate: 95


Fara Poza

Mihaileanu Laurentiu
S-a nascut in data de 10-Noiembrie-1953
Oras: Cluj-Napoca, Judet: Cluj
Varsta: 68 ani
Texte publicate: 17

Home | Citate Celebre | Citate Noi | Citate Populare | Autori Celebri | Proverbe | Calendar Autori | Pagina Mea | Pentru Site-ul Meu | RSS | Contact
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
Copyright © 07.2007 Intelepciune.ro - Toate drepturile sunt rezervate
Creat si intretinut de Mican Daniel
Creative Projects