Home     Librarie Online     Citate Celebre     Autori Celebri     Proverbe     Cenaclu     Adauga Text Cauta Citate


     ANCHETA - back



Fara Poza

Ierusalimul se trezea încet, pentru a sărbători Pesahul mult aşteptat. Cornul de berbec se făcu auzit dinspre Templu, vestind astfel marea sărbătoare a evreilor în întreaga cetate.
Era şi Sabat de altfel iar iudeii care ţineau cu stricteţe sărbătoarea aveau să sărbătorească Pesahul acasă, fiecare în mijlocul familiei sale, după săvârşirea ritualurilor în temple şi sinagogi.
În seara anterioară, iudeii dreptcredincioși s-au adunat la Marele Templu, unde sub conducerea marilor arhierei Anna şi Caiafa avusese loc ritualul de Pesah unde fuseseră incantaţi psalmii şi imnele ce aminteau de robia poporului în Egipt şi de eliberarea lor de sub faraon, sub conducerea profetului Moise şi a marelui preot Aaron.
Apoi a urmat cina pascală, desfăşurată conform ritualului numit Seder, cu consumarea mielului care trebuia pregătit și fript fără a fi porţionat, în după amiaza zilei de paisprezece Nisan, după calendarele evreieşti, şi consumat şi a doua zi alături de pâine nedospită şi ierburi amare, care aveau semnificaţia grabei cu care evreii fuseseră scoşi din Egipt, pentru azimile nedospite şi viaţa grea din robie semnificată de ierburile amare. Iudeii săvârşeau acest ritual al cinei, încinşi la mijloc şi cu cârjele pregătite de drum asemeni strămoşilor lor veniţi din Egiptul robiei, călăuziţi de profetul Moise şi marele preot Aaron.
De dimineață, pe străzile sfintei cetăţi începu vânzoleala obișnuită dar nu atât de intensă ca în celelalte zile. Negustorii şi târgoveţii greci, egipteni, sau de alte naţii îşi vedeau mai departe de treburile şi afacerile lor iar patrulele romane de sub comanda lui Iocentus Maximus, comandantul roman al Ierusalimului împânziseră oraşul cu efective sporite, chipurile din cauza marii sărbători, însă în realitate motivul era cel pe care îl invocase procuratorul Ponţiu Pilat care încerca astfel să prevină o posibilă răscoală a facţiunilor zelote care aşteptau întotdeauna un prilej prielnic pentru a lovi, iar procuratorul avea motive să creadă că răstignirea nazarineanului putea fi un asemenea prilej, pentru că de marile sărbători ale iudeilor Ierusalimul era întotdeauna supraaglomerat de pelerini.
Iar ultimele evenimente tragice sporiseră nemulţumirile masei mari a celor sosiţi să-l vadă pe învățătorul și proorocul taumaturg. Ponţiu Pilat avea deci motive să se teamă, mai ales că informatorii pe care îi avea raportau o nemulţumire crescândă nu doar a unei părţi importante a iudeilor, fiindcă existau nemulţumiri chiar şi printre greci, egipteni, edomiţi, ori alţii de alt neam.
Mulţimea dormise în acea noapte şi pe străzi, unii înveliţi în pături de lână sau haine sărăcăcioase, ori în afara zidurilor cetăţii în corturi sau bivuacuri improvizate alături de animalele cu care veniseră. Pe alocuri în afara cetăţii se vedeau focuri aproape stinse ori care mai pâlpâiau puţin şi care înălţău către cer coloane subţiri de fum în aerul nemişcat al acelei dimineţi.
O ceaţă subţire de culoare gri roz plutea pe alocuri dând locului o frumuseţe neobişnuită.
Peste valea Chedronului şi în grădina Ghetsimani ceaţa aceea părea să se mişte uşor ridicându-se încet şi risipindu-se printre arbori apoi închegându-se din nou, răspândea conuri de lumină halucinante printre crengile arborilor. Către apus, dealul Golgotei văzut de pe zidurile Ierusalimului părea o insulă, scăldată la poale de ceaţă, care aici părea mai învolburată şi mai compactă.
Sus însă, pe coama înălţimii, cele trei cruci dădeau locului o tentă înfricoşătoare. Cei doi tâlhari răstigniţi odată cu învăţătorul cel milostiv fuseseră şi dânşii daţi jos de pe cruci şi îngropaţi într-o groapă comună undeva în gej-Hinnom la sud de Ierusalim, acea vale care era considerată blestemată şi unde canaaniţii aduceau altădată jertfe tinere lui Moloh, crudul lor zeu.
Câţiva legionari romani se deplasau pe cărările de sub Golgota spre mormântul pecetluit unde alţi câţiva străjeri aşteptatu sosirea schimbului.
Noaptea fusese răcoare, frig chiar, iar acum, nu numai ei ci şi mulţimea care dormise afară aştepta ca soarele să se înalţe şi să încălzească pământul.
În vremea aceea, Ierusalimul devenise în urma cuceririi romane, un oraş cosmopolit, călcat de toate neamurile pământului. În sfânta cetate se simţea, cu toată opoziţia iudeilor, influenţa elenă în varii aspecte ale vieţii de zi cu zi, începând cu micile taverne unde se puteau mânca, și mâncăruri neacceptate de cultul mozaic, până la edificii de cultură cum erau şcolile de matematică ori filozofie unde erau primiţi fără discriminare şi evreii, cu toată opoziţia arhiereilor Anna şi Caiafa care nu vedeau cu ochi buni aceste forme de instruire păgâne în inima cetăţii sfinte.
Mai erau acolo şi alte edificii aparţinând negustorilor de tot felul care îşi aveau sediul afacerilor aici, ori case de amanet şi cămătărie mai mari sau mai mici, bănci şi case de împrumut. Existau de asemenea gimnazii greceşti unde învăţau atât greci şi romani sau egipteni, dar şi iudei, edomiţi, sau fenicieni ori alte neamuri.
Arhitectura edificiilor construite în sfântul oraş de către cei care nu erau iudei împrumutase elemente din cultura fondatorilor lor, cu precădere greacă, cultură sădită în pământ străin de aqvila romană care se făcea purtătoarea şi vectorul acesteia. Chiar Marele Templu adică cel de al II-lea, rezidit de Irod cel bătrân (Irod cel Mare) fusese lărgit şi înfrumuseţat de acesta, şi nuanţase în arhitectura sa elemente ale culturii elene, aşa încât străinii veniţi la Ierusalim, mai ales greci sau romani lăudau frumuseţea şi măreţia Marelui Templu şi din perspectectiva faptului că arhitectura şi ornamentaţia purtau amprenta stilurilor elene.
Irod cel Mare mai zidise în Ierusalim şi alte edificii precum un amfiteatru măreţ după modelul elen şi un mare hipodrom în partea de nord a oraşului. Teatrul era însă închis fiindcă arhiereul Caiafa obţinuse această dispensă de la împăratul Tiberius, actoria fiind neconformă cu preceptele cultului şi legii iudaice.
Hipodromul funcţiona totuşi şi aici se organizau uneori curse de care unde veneau şi evrei dar mai ales greci, romani sau celelalte naţii.
Elenizarea produsese în Iudeea două laturi contrare. Existau iudei care respingeau în totalitate cultura elenă dar mai ales preceptele filozofiei elene. Arhiereii, preoţii şi sacerdoţii iudei interziceau orice contact cu filozofia acestora, considerând că aceasta era pervertitoare, neadevărată, şi mai ales păgână.
Iudeii păstrători ai legii respingeau orice polemică cu filozofia elenă care în opinia lor pleca din start cu premisa politeismului iar disputele teologice pe această temă nu-şi aveau rostul nicidecum în discuţiile dintre iudei şi reprezentanţii celorlalte culte ori culturi, deoarece aşa le era impus tuturor de către Sinedriul Iudaic şi de marele arhiereu Caiafa precum şi de alţii mai înainte.
Erau însă şi iudei care îmbrăţişaseră cultura elenă: limba, îmbrăcămintea, ceramica şi bineînţeles aspecte ale filozofiei elene.
Pentru evreii din diaspora însă, succesul limbii elene era complet, inscripţiile din scrierile religioase erau redactate aproape în totalitate în limba greacă. În Alexandria de pildă, unde exista o puternică comunitate evreiască fuseseră traduse în greacă de către şaptezeci şi doi de înţelepţi evrei, Tora şi alte câteva cărţi sub denumirea grecească de Septuaginta. Acest lucru se întâmplase deja cu trei secole mai înainte de evenimentele legate de Iisus Hristos, la porunca lui Ptolemeu Philadelphul, faraonul Egiptului de atunci, care dorea să cuprindă în marea sa bibliotecă alexandrină învăţăturile tuturor credinţelor religioase existente la acel moment în lumea cunoscută. Ptolemeu a luat legătura la Ierusalim cu marele preot Eleazar care a fost de acord și a trimis câte şase învăţaţi din fiecare seminţie a lui Israel pentru a înfăptui acest lucru. Aceste cărţi au fost traduse în limba greacă deoarece această limbă era cea oficială în Egipt la momentul respectiv.
Iudeii din diaspora îşi duceau deci, mai departe existenţa prin cultura proprie, prin credinţa religioasă, prin obiceiuri. Existau însă şi iudei care erau rupţi de comunităţile respective întemeiate în diaspora, iar unii chiar deveniseră cetăţeni prin adopţie ale acelor locuri, popoare sau imperii.
Vitregiile vremurilor reuşiseră să rupă și să dezbine poporul evreu în aşa fel încât Samaria aflată la nord de Iudeea devenise un pământ pe care iudeii tradiţionalişti îl ocoleau prin ţinutul Pereei şi prin Decapolis, ori dacă erau forţaţi de împrejurări să traverseze acest ţinut o făceau în mare grabă şi chiar îşi scuturau hainele şi picioarele de praf la graniţe.
Atât de adâncă devenise prăpastia dintre cele două neamuri frățești, şi iată de ce. În urma cuceririlor asiriene pe teritoriul regatului de nord din 722 î.d.Hr., cuceriri înfăptuite de Sargon al II-lea, împăratul Asiriei, o parte din populaţia evreiască a fost deportată în Asiria iar în locul lor au fost aduşi asirieni şi alte populaţii asiatice. Cu timpul, noua populaţie care s-a format pe teritoriul fostului regat de nord avea să întrepătrundă culturile şi preceptele religioase sub o nouă formă, având încorporate elemente de cult şi cultură ale popoarelor respective, pe care însă, evreii întorşi din exilul babilonian al lui Nabucodonosor (587-539 i.d.Hr). nu o vor mai recunoaşte ca legitimă.
În confruntarea lor ideologică cu noii veniți, samaritenii se erijau însă ca singurii păstrători şi continuatori ai credinţei pe pământul lui Israel, robia Babiloniană înfăptuită de Nabucodonosor suprimând cumva legitimitatea exercitării cultului de către cei reîntorşi din exil.
Ruptura dintre cele două civilizaţii separate de vitregiile timpurilor a devenit astfel ireparabilă şi ireconciliabilă din punctul de vedere al ambelor tabere.
Samaritenii s-au izolat, iar iudeii i-au respins în totalitate din cauza pervertirii cultului cu elemente aduse de străinii colonizaţi. Primii au zidit un templu pe muntele Garizim în oraşul Shchem iar iudeii unul la Ierusalim. Iudeii reproşau samaritenilor pierderea credinţei adevărate şi alterarea ei cu elemente păgâne, asiriene. Samaritenii nu acceptaseră această admonestare pe tărâm religios considerându-se pe mai departe continuatori ai credinţei strămoşilor lor. Ca urmare acestui fapt, iudeii încheiaseră orice fel de negociere doctrinară cu aceştia şi aveau faţă de samariteni o atitudine de ignorare și dezaprobare totală.


Publicat de: Condur Mihai la data de: 05-08-2013, 11:24 pm
Cuvinte cheie: Iisus Hristos | istorie | adevar



 bazat pe 0 notari

Adauga acest text literar in colectia personala Adauga la favorite Recomanda aceast text literar prin Yahoo Messeger Trimite pe YM     Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail Raporteaza continut inadecvat Raporteaza neadecvat! 

Comentarii la acest text:

Nu sunt comentarii la acest text!

Adauga Comentariu


   Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail
Expeditor: (nume prenume) *
Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *
Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal

*
* campuri mandatorii

Citatul ZileiCitatul Zilei  Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu
Talentul este ce ni s-a facut in secret si pe care noi il revelam fara sa stim.
Autor: Charles de Secondat, baron de Montesquieu - Categorie: Talent .

Intelepciune.ro va recomanda


Fara Poza

Boris Ioachim
"Ce este pesimistul? Un optimist bine informat." Grigore Moisil "Poeţii nu se ruşinează de propriile experienţe - ei profită de ele." Friedrich Nietzsche
S-a nascut in data de 25-Ianuarie-1967
Oras: Săveni
Judet: Botosani
Varsta: 54 ani
Membru din: 13-Octombrie-2008
Texte publicate: 465

Ultimele comentarii:

Elena Movileanu - 14-03-2021, 7:00 am

Contact Cultural - Mircea Duca - 04-12-2019, 1:27 am

Silvia Bebereche - 18-10-2018, 12:17 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 10-10-2018, 8:03 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 24-09-2018, 11:31 am

Silvia Bebereche - 22-09-2018, 9:30 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 22-09-2018, 5:40 pm

Membrii Intelepciune.ro recomanda


Fara Poza

Elena Movileanu
S-a nascut in data de 11-Iunie-1987
Oras: Iasi, Judet: Iasi
Varsta: 34 ani
Texte publicate: 95


Fara Poza

Mihaileanu Laurentiu
S-a nascut in data de 10-Noiembrie-1953
Oras: Cluj-Napoca, Judet: Cluj
Varsta: 68 ani
Texte publicate: 17

Home | Citate Celebre | Citate Noi | Citate Populare | Autori Celebri | Proverbe | Calendar Autori | Pagina Mea | Pentru Site-ul Meu | RSS | Contact
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
Copyright © 07.2007 Intelepciune.ro - Toate drepturile sunt rezervate
Creat si intretinut de Mican Daniel
Creative Projects