Zăpezi murdare-n ceţuri, bolesc pe culmi de dealuri
Puhoi de ciori răsfaţă tăcerea-n negre valuri
Fior de primăvară - nicicum nu se iţeşte
Tristeţi, în carnea lumii, strecoară-se hoţeşte.
Apusuri, răsărituri – se întrec în alergare
Săpând în stânca vremii, făgaş, fără-ncetare.
Netulburat, fuiorul, istoria îşi toarce…
Ca-ntr-un delir bezmetic, tot la erori se-ntoarce.
Aprins de dor e gândul ivit secat din iarnă
Când dimineţi de fiere ulcioru-n grabă-şi toarnă
Veghind prin văl de neguri încrâncenat e cerul;
Sub scutu-i, Veşnicia, şi-a învăluit misterul.
Vâslind, sub orizonturi, trec hoarde de păcate
Hrănindu-se de veacuri cu suflete uscate.
Nedomolit e gândul! Se adumbreşte seara…
Hălăduind prin lume – departe-i primăvara.
Publicat de: Boris Ioachim la data de: 21-01-2009, 11:52 pm
Cuvinte cheie:
dor | primavara | zapezi
Zăpezi murdare-n ceţuri... - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
