A ruginit daruinta,a murit tolerarea,
De-atata naduf sufletesc,chiar si marea
Ar seca si s-ar duce pe-o alta planeta,
Unde viata sa fie mai lenta;
Ne grabim,fuga-fuga si-n lucruri marete,
De-ai zice ca suntem perfectele fete
Ce-au cladit piramide,pentru noi un abis,
Ce nu il pricepem da-l facem un vis,
Iar el ne subjuga sa involuam
Pe-alocuri,cu lauri durere sa luam;
Acesta e visul in care traim,
Ca omenire,mai prosti sa murim,
Cum s-a facut,ce s-a-ntamplat cercetam,
Doar ce a fost,doar atat cautam;
Atati oameni mari isi dau cu parerea,
Atati oameni tari isi impun astazi vrerea,
C-ai zice pe drept,ca nu suntem moi,
Dar uitate bine cat suntem de goi....
Un zambet de-ti scapa,te mustrezi si te certi,
C-ai lasat sa se vada umilul din tine,
Ca nu-i potrivit-iti zici,a-ncepe sa-nveti,
Cum sa fii mai uman,cum sa faci cate-un bine;
Adu-ti aminte si fii copilul de-atunci,
Cu sufletul clar,tot ce-i rau sa arunci,
Si crede din nou chiar si-n Mos-Craciun,
Sa ai iar blandete,un suflet mai bun.
Publicat de: Costel Suditu la data de: 16-09-2011, 10:38 pm
Cuvinte cheie:
viata | tristete
VREMURI - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
