Vorbește, Doamne, sufletului meu,
Și mustră-mă cu vocea ta de Tată,
Și nu lăsa ca umbra celui rău
Să-ntunece gīndirea mea curată.
Vorbește, Doamne, sufletului meu,
Și strīnge-mă la pieptul tău de Tată,
Și nu lăsa ca ura celui rău
Să-nvie firea de-altădată.
Vorbește, Doamne, sufletului meu,
Și ceartă-mă cīnd nu fac voia Ta,
Și nu lăsa ca gīndul celui rău
Să mă despartă de-mpărăția Ta.
Vorbește, Doamne, sufletului meu,
Și ia-mă pe brațul tău de Tată,
Și nu lăsa ca diavolul cel rău
Să-mi fure fericirea adevărată.
Vorbește, Doamne, sufletului meu,
Și-ascultă-mă din cer, Părinte,
Și nu lăsa ca glasul celui rău
Să mă īnșele prin cuvinte.
Vorbește, Doamne, sufletului meu,
Și fă-mă un vas de cinste iară,
Și nu lăsa ca oastea celui rău
Să mă transforme īn vasul de ocară.
Vorbește, Doamne, sufletului meu,
Și spală-mă īn sīngele Tău sfīnt,
Și nu lăsa ca lumea celui rău
Să mă despartă de al Tău Cuvīnt.
Vorbește, Doamne, sufletului meu,
Și-aprinde īn mine candela iubirii,
Și nu lăsa ca arma celui rău
Să-mi zdrobească trandafirii.
(octombrie 2004)
Publicat de: elena.armaș la data de: 11-05-2011, 1:22 pm
Cuvinte cheie:
rugaciune