Home     Librarie Online     Citate Celebre     Autori Celebri     Proverbe     Cenaclu     Adauga Text Cauta Citate


     VOCEA CONȘTIINȚEI - back


Într-o postarea anterioară, spuneam că omul nu este supus mustrărilor propriei conștiințe de prea mult timp. Sau, dacă nu am spus-o acolo, o spun aici. Să fie, acolo... 2500 ani, adică începând cam cu anul 480 îdH. Și asta pentru că, ceea ce numim acum conștiință nu exista înainte de „cam-ul” ăsta ca trăire interioară. Ea ne afecta din exterior, prin acțiunea directă a Erniilor. Ce îți mai spune anul 480? Ar trebui să-ți mai spună că el reprezintă mijlocul perioadei în care religia iudaică se tot chinuia să bage iudeului în cap legea morală primită de Moise pe muntele Sinai. De ce atunci? Pentru că abia din anul 750 cca, omul face primul pas spre gândire și rațiune! Ce a fost înaintea rațiunii? A fost ceea ce se numea gnoza, adică cunoașterea revelată (nu cunoașterea rațională cum apare prin DEX). Înainte de sufletul rațiunii, omul mai viețuia în mod direct legătura cu lumea spirituală prin trezia atavică pe care o poseda, încă. Altfel spus, omul traversa perioada în care era desăvârșit în structura lui, corpul astral, adică tocmai instrumentul prin care entitățile de genul celor pomenite, puteau și pot să-și transmită influențele de care vorbeam. Înainte de corpul astral sau mai exact, înainte de sufletul senzației, nu putem vorbi de umanitate în sensul unei conștiențe de sine. Deci, în perioada dintre anii 750 și acel 480, acea legătură atavică cu lumea spirituală suferea un proces de stingere, în locul ei instalându-se gândirea rațională. Până atunci omul nu gândea prin propriile-i forțe. Gândeau alții în el! Omul era un fel de terminal executor, doar. În felul ăsta îți poți explica marile lui realizări din acele perioade, care constituie motiv de mare uimire pentru omenirea de astăzi. Ele ne fac să credem că omul acelor timpuri avea aceleași dotări ca și cel de astăzi, ceea ce este o mare eroare.
Ce înseamnă, printre altele, acea legătură atavică cu lumea spirituală? Înseamnă că omul îi cam vedea pe zeii care îl mânau de la spate spre propria-i evoluție și care încercau să-l învețe, în sens instinctual, ce este bine și ce nu este bine să facă. Spun asta așa... cu generozitate. Hm!... Eram... un fel de „comunitari” izolați nu în adăposturi umane aflate undeva printre ei, ci în „adăpostul uman” constituit din planeta Pământ.
Ca să n-o mai lungesc cu... nemulțumirile, am să spun că entitățile care aveau grijă de conștiința noastră în formare, Erniile, adică, apăreau aievea în fața omului atunci când o făcea mai lată, creându-i starea pe care o încercăm și astăzi, doar că acuma nu le mai vedem, ci le percepem doar reproșul sub forma remușcărilor. Nu le mai vedem din motivul pierderii atavismului de care vorbeam. Iar chestia asta era valabilă și pentru alte entități care... se „jucau cu noi” punându-ne în tot felul de ipostaze... de ce nu, amuzante pentru ele. Ia-i ca exemplu pe Cupidon și pe toți zeii Olimpului care fiecare reprezenta ceva legat de viața omului, nu de a lor.
Dar, pentru că vorbim de trăiri transmise prin intermediul corpului astral, nu ar fi corect dacă nu aș mai pomeni un aspect, care, cumva, să-i scuze pe ei și să ne acuze pe noi. Nu de alta dar, când o să ajung... acolo, nu aș vrea să fiu acuzat și de imparțialitate.
Corpul astral, lumea astrală în principiu, este o lume a metamorfozelor, în sensul că forma și modul de manifestare ale entităților astrale sunt într-o continuă schimbare. Nimic nu este bătut în cuie! Dacă ajungi acolo, vei întâlni tot felul de entități bune sau rele, care te vor trata ca atare, doar că, atitudinea lor față de tine este datorată caracterului tău, datorată bagajului tău de fapte și trăiri cu care le traversezi ținutul. Aceeași entitate poate să se manifeste ca rău, adică ceva care acolo te-ar agresa sau, ca bine (ceva care te-ar mângâia), funcție de ceea ce conține corpul tău astral, în care te vei găsi atunci. Ceea ce spun acum sunt, de fapt, alte cuvinte prin care încerc să descriu ceea ce ar fi purgatoriul.
Dar, același lucru se întâmplă și cât omul este în viață. În fața faptelor și a trăirilor, de un fel sau altul, influența pe care ne-o transmit, starea pe care ne-o dau este de aceeași natură... bună sau rea.
Erniile erau... sau sunt și ele, de mai multe feluri. Unele te afectează încă din viață prin remușcări, cu scopul de a-ți îndrepta fapta, altele te freacă după moarte, în purgatoriu, dacă fapta a fost mai gravă, iar altele stau pe capul tău în iad, dacă fapta sau faptele au fost de neiertat.
Dacă fapta, nu prea gravă, a fost îndreptată încă din viață, pe principiul metamorfozei, de care spuneam mai sus, Erniile se transformă în Eumenide (denumirile sunt cele din mitologia greacă, pentru că ele sunt entitățile cu pricina). Adică, îți arată fața lor bună, cu consecințele de rigoare. Mă refer la starea pe care ți-o transmit. De fapt, ăsta este și rolul lor, de a ne educa! O educație care ne este transmisă prin corpul eteric sau astral și care ne vorbește prin vocea conștiinței.
Dacă am arunca o privire și în Religia iudaică, am vedea că și acolo, Dumnezeu se manifestă în diferite ipostaze legate de comportamentul persoanei sau al poporului. Din acest motiv se spune că Dumnezeul este personal. De fapt... noi nu suntem tot ipostazele lui?
Vocea conștiinței ține de personalitatea omului, apare odată cu ea, cum spuneam mai sus, odată cu individualizarea lui, prin cunoaștere și dispar tot împreună.
Să nu te mire că acum vorbesc de cunoaștere drept calea prin care vocea conștiinței ajunge la noi, iar mai sus spuneam că ar fi rodul trăirilor pe care Erniile le generează în noi prin influența lor! Nimic nu ne parvine decât sub această formă a cunoașterii. Orice trăire interioară, orice sentiment, vocea conștiinței etc., nu se ridică în conștiența de sine decât prin procesul cunoașterii, adică prin unirea unei percepții, în cazul conștiinței fiind vorba de o percepție interioară, cu o noțiune. Nu vreau să spun că starea în cauză nu ar exista. Vreau să spun că nu ai înțelege-o, nu ai ști ce vrea ea de la tine dacă nu ai primi și noțiunea legată de ceea ce simți.
Nu trebuie confundate mustrările de conștiință cu instinctul moral! Acesta din urmă se naște în noi ca urmare a unui proces de educație legat de percepții exterioare, dacă vrei, prin aplicarea legilor moralității care ne parvin prin asimilare, prin învățare. Deci, tot un proces de cunoaștere, dar de data asta percepția fiind primită prin simțuri din lumea exterioară nouă. Pavlov... nu?
Putem spune că omul începe să audă vocea conștiinței, mustrările ei, abia după ce a învățat câte ceva despre morală, abia după ce a așezat în corpul său astral și eteric câte ceva în legătură cu ea. Pentru că abia acum poate înțelege noțiunea moralei. Și lucrul ăsta nu ține doar de viața în curs. Înclinarea spre moralitate se moștenește de la o viață la alta. Dar și imoralitatea, din păcate!
Să nu ai impresia că instinctul moral, adică un comportament moral bazat pe experiența de viață, ajuns la un nivel foarte ridicat „astupă gura” Erniilor! Evoluția ta morală nu va face decât să-ți sensibilizeze obrazul, nu să ți-l îngroașe! Structura ta trupească, adică cele trei corpuri, fizic, eteric, și astral fac parte din personalitatea ta încarnată. Dizolvarea personalității tale, încă din viață, nu le poate face să dispară atât timp cât trăiești, doar că ele nu mai sunt ca înainte. Ele sunt complet purificate. Asta înseamnă că diversele influențe care se pot naște în om, trăiri de genul celor discutate, nu mai au de ce se agăța, nu mai au teren pentru a se mai manifesta. Conștiența omului este dată acum de Eul superior, iar starea va fi aceea de iubire spirituală.
Continuând comentariul postării anterioare, via postarea de care pomeneam la începutul ei, ar trebui să vedem sau mai bine spus ar trebui să înțelegem, de ce, totuși, aceste influențe care se concretizează în viața trăirilor noastre sufletești nu își găsesc ecou în interioritatea fiecăruia dintre noi într-o anumită limită rezonabilă de manifestare. De ce, adică, la unii vocea conștiinței este în funcțiune, mai mult sau mai puțin, iar la alții... nimic!. De ce, la unii, aceeași voce a conștiinței produce remușcări mai mari sau mai mici, urmate și de schimbări de comportament, iar la alții nu! De ce, în față unor evenimente, cât de cât similare, în unii din noi se manifestă anumite sentiment, anumite trăiri precum simpatia, antipatia, ura etc., iar alții sunt indiferenți sau viețuiesc exact opusul acestor simțăminte! De ce toate aceste diferențe, atât timp cât influența entităților care produc în noi aceste stări, nu este deloc aleatorie!
Răspunsul ar fi legat acum de corpul astral dar și de cel eteric, cum spuneam puțin mai sus. De corpul astral pentru că el este purtătorul caracterelor umane, iar de cel eteric pentru că el ne dă temperamentul. Cele două ar fi, cumva, filtrele „sensibilității” noastre în a fi afectați într-o măsură mai mare sau mai mică de aceste influențe emoționale. Iar aceste filtre noi le moștenim karmic, dar le și transmitem, pe aceeași cale, cu îmbunătățirile sau „înrăutățirile” de rigoare, viitoarei încarnări.
Faptul de a avea un obraz mai gros poate fi un avantaj la prima vedere. Vorba aia... „mă doare-n... „trei litere” de suferința pe care o provoc altuia; mie să-mi fie bine!”. Câți nu trăiesc, poate mai liniștiți, după principiul ăsta? Dacă normele morale nu constituie, pentru noi, nimic de valoare în viața asta, ar trebui să ne gândim, poate mai bine, la ce spuneam mai sus, referitor la Ernii.
Sunt de trei feluri... pot lua orice formă și culoare, mai ziceam; una bâzâindu-ne în viață... și două... dincolo! Vreau să spun că... de scăpat, nu scăpăm. Doamne, ajută!


Publicat de: octav semarian la data de: 17-05-2017, 4:37 pm
Cuvinte cheie: Hm!



 bazat pe 0 notari

Adauga acest text literar in colectia personala Adauga la favorite Recomanda aceast text literar prin Yahoo Messeger Trimite pe YM     Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail Raporteaza continut inadecvat Raporteaza neadecvat! 

Comentarii la acest text:

Nu sunt comentarii la acest text!

Adauga Comentariu


   Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail
Expeditor: (nume prenume) *
Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *
Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal

*
* campuri mandatorii

Citatul ZileiCitatul Zilei  Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu
Oamenii se grabesc sa judece spre a nu fi ei insisi judecati.
Autor: Albert Camus - Categorie: Judecata .

Intelepciune.ro va recomanda


Fara Poza

Boris Ioachim
"Ce este pesimistul? Un optimist bine informat." Grigore Moisil "Poeţii nu se ruşinează de propriile experienţe - ei profită de ele." Friedrich Nietzsche
S-a nascut in data de 25-Ianuarie-1967
Oras: Săveni
Judet: Botosani
Varsta: 50 ani
Membru din: 13-Octombrie-2008
Texte publicate: 465

Ultimele comentarii:

Contact Cultural - Mircea Duca - 21-11-2017, 10:16 am

Silvia Bebereche - 20-11-2017, 8:39 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 11-11-2017, 6:59 pm

Silvia Bebereche - 09-11-2017, 5:50 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 09-11-2017, 9:56 am

Silvia Bebereche - 02-11-2017, 11:49 am

Camelia Ardelean - 01-11-2017, 3:30 pm

Membrii Intelepciune.ro recomanda


Fara Poza

Mihaileanu Laurentiu
S-a nascut in data de 10-Noiembrie-1953
Oras: Cluj-Napoca, Judet: Cluj
Varsta: 64 ani
Texte publicate: 17


Fara Poza

Contact Cultural - Mircea Duca
S-a nascut in data de 31-Martie-1978
, Judet: Cluj
Varsta: 39 ani
Texte publicate: 9

Home | Citate Celebre | Citate Noi | Citate Populare | Autori Celebri | Proverbe | Calendar Autori | Pagina Mea | Pentru Site-ul Meu | RSS | Contact
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
Copyright © 07.2007 Intelepciune.ro - Toate drepturile sunt rezervate
Creat si intretinut de Mican Daniel
Creative Projects