Personajele:

CHELNERUL
Cristi Deistaşu
CRITICII (LITERARI)
Maria Hortensia



Meniul complet:

PRÂNZ:
Actul I - Visul roşu
CINĂ:
Actul II - Nopţi
MIC DEJUN:
Actul III - Vara albastră




Vă urez poftă bună!


ACTUL I
Visul roşu

Publicul, format din critici literari îmbrăcaţi cu toţii în costume, stă în spatele scenei, cu faţa spre spectatori. Vorbesc între ei aproape în continuu. Pe fundal se aude ceva mai pronunţat o partitură de Schubert acum.



Scena I

Acţiunea se petrece într-un restaurant de lux foarte elegant. Mesele sunt goale pentru moment. Din când în când mai trece un ospătar: să aşeze meniul, să aranjeze mesele, câte o vază cu un buchet de flori este pusă, câte un scaun în plus, etc.
Intră primul client îmbrăcat într-un costum deschis. La apariţia lui publicul de pe scenă aplaudă furtunos. Acum se aude un Claude Debussy clar ca luna. De sus apare şi satelitul natural al planetei. Câţiva dintre spectatori o şi admiră.

Cristi Deistaşu: De un trandafir e nevoie oare
Pentru a preface luna în soare?
Câte fire de zambile îţi trebuie
Ca noaptea de pe cer să se descuie?
Un ghiocel, o orhidea sau o garoafă
Ar transforma stelele într-o nouă stofă?
Din adâncuri şi până dincolo de zare
Şoaptele înoată zilnic prin a lumii mare.
Coapte au fost fructele din pomul iubirii,
Înflorite au meditat plantele amintirii.
Sufletul meu îţi caută a ta privire peste tot.
Aş vrea să te regăsesc, dar oare încă mai pot?

Chelnerul intră pe uşa din faţă. Muzica este una veselă şi ritmată de-a lungul replicii date de acesta.

Chelnerul: Bună seara. Cu ce vă pot servii?
Ciorbă, cartofi, mazăre sau hamsii?
Varză, supă, salată, sarmale, cârnaţi?
Dacă nu comandaţi nimic, puteţi să vă căraţi.
Sunt atâţia gânditori şi filozofi pe lume.
Doamne, pe seama lor se fac mii de glume!
Criticii: Superglume!!
Chelnerul: Unii spun că cele mai tari bancuri sunt cu profi,
Dar tot mai tari sunt cele cu filozofi.
Azorel de mult s-a transformat,
A renunţat la ciordeli şi s-a parfumat.
De acum are un aer mult mai cultural,
Îmbrăcându-se de-a dreptul regal.
Cristi Deistaşu: M-am decis ce o să comand, ce vreau...
Aş vrea o farfurie de chiftele şi mai iau
Şi o porţie de cartofi plus un şniţel.
Se poate asorta cu un mititel?
Chelnerul: De care fel?
(îi răspunde cu un zâmbet în care i se vede toată dantura)
Cristi Deistaşu: Mai bine fără el...
În ce constă meniul surpriză?
Chelnerul: Nu pot spune, (îi şopteşte la ureche) fiindcă e surpriză.
Este strict secret, dar o să vă placă.
Este special şi o să vă facă
O mult mai mare plăcere să ştiţi
Că oamenii fără mister ar fii haliţi.



Scena II

Cristi dă din cap acceptând argumentele ospătarului în totalitate. În aşteptarea meniului pe fundal se poate auzi "Aşteptându-l pe Cousteau" a lui J. M. Jarre. Urmat de un alt monolog al său.


Cristi Deistaşu: Te aştept s-apari în viaţa mea sentimental;
În sufletul meu tu eşti o muză senzuală.
Te caut în priviri, te strig în viitor
Te chem în vise, îţi vreau al tău amor.
Câtă cerneală îmi curge din sângele stiloului?
Câtă emoţie îmi bate din inima libidoului?
Un creştet de senzaţii îmi umple golul,
Pe care doar tu îl poţi completa în solul
Realei vieţi deschise de răsăritul ton
(se gandeşte)
Şi ca să rimeze zic că la mate am fost afon.
Revin la zâmbetul tău cu aripi de înger,
De care orice fiinţă vie se preface-n fulger.
Ce dulce-i noaptea înmiresmatăde un p(l)ic de lună,
Pe cerul întunecat de glasul gurii tale ce adună
Constelaţiile stelelor, adierea cuvintelor,
Arta tuturor iluziilor, premoniţia gândurilor.
Noapte de noapte îţi ascult în cameră ale tale şoapte,
Zi după zi începi să mă găseşti în Lacul Plin de Sete.
Tu creşti în lumea mea, creşti în adâncul meu,
Devenind în miez de noapte un harnic supraeu.
Ma pierd, apoi te găsesc, te pierzi, apoi mă găseşti.
Al tău somn este o utopie, gata oricând s-o îndeseşti.
Fie că eşti o scoică, o sirenă sau o nouă silabă,
Când îţi deschizi a ta feminitate devii mai albă
Decât norii primăverii sau cearşaful foii,
Care se crede o scrisoare şi pleacă la noii
Noştri semeni, ce învaţă să ajungă creativi.
Pentru a deveni ca ai, trebuie să fim inventivi.
Mă las înotat de ale tale reflecţii osândite,
Ştiind că o nouă tu se va ivii din stelele lipite.
De fiecare dată când o stea cade, o alta răsare
Din cortina valurilor mării, luminat de un soare,
Ascunsă în personalitatea ei modestă şi mica liră
Se va deghiza odată şi odată într-o lungă şiră
A spinării amplei coloane a infinitului.



Scena III

Intră în scenă un alt personaj. Odată cu ea, treptat, vin şi alte persoane îmbrăcate la 4 ace şi jumătate. Ele vorbesc între ele una cu cealaltă, una cu celelalte la mese distincte şi distinse.

Maria Hortensia: Eşti cel care a scris romanul Epitetele Iubirii?
Scriitorul mult controversat şi apreciat de mii,
Chiar milioane de cititoare din lumea întreagă?
(Cristi îi oferă un zâmbet total afirmativ)
La televizor pari a avea mult mai multa vlagă...
(surâsul îi cade pentru moment, înlocuit de către o privire lungă)
Criticii: (fluierând şi aplaudând) Auuuuu! Ieeeee!! Arrrr! Mmmmmm!
Cristi Deistaşu: Mulţumesc mult pentru complimente şi poţi sta langă mine
Cât vrei, putem să discutăm despre lume şi despre tine.
Uite că a venit şi chelnerul cu a mea comandă
Chelnerul: Ea este cea care a venit să vă vadă?
Poftă bună şi ... ştii tu...
Cristi Deistaşu: Vreun atuu?
Criticii: (continuă să se manifeste) Hehehehe! Arrrrr! Mmmmm!
Cristi Deistaşu: Domn' ospătar! Se poate să vă rog ceva?
Chelnerul: Orice. Decât să-mi văd şefu' la bucătarie, mai bine altceva.
Să nu ezitaţi să-mi spuneţi legat de... ştii tu...
Cristi Deistaşu: Exact despre atuu
Aveam de gând să încep.
(îi şopteşte la ureche)
Urmează o replică importantă
Şi ca să las spectatorii lată
Am nevoie de un pic de linişte.
Chelnerul: Criticii să nu mai insiste?
(se întoarce spre critici, cu spatele la public)
Băăă! Da, voi, ăia de colo!
Da, şi tu, cel de dincolo!
Dacă nu faceţi linişte, vă dau afară.
Aşa a ajuns literatura română - calvară.
Cristi Deistaşu: I-aţi ceva bun cu banii ăştia.
Chenerul: Woooow! Mi-a dat bacnota de una mia.
În sfârşit am cu ce să mă duc la Disney Land!
Maria Hortensia: Mă numesc Hortensia,
Maria Hortensia.
Cristi Deistaşu: Încântat de cunoştiinţă.
Ai venit singură?
Maria Hortensia: Am luat în loc de trăsură,
Un taxi până aici.
Am auzit că sunt personalităţi rich
În restaurantul acesta.
A stat un alt Cristi celebru pe scaunul acesta. Agatha
Christie. Acolo unde e scaunul acela - Brad Pitt
A halit.
Cristi Deistaşu: (râde) Am auzit că au fost mulţi paparazzi...
Din punctul meu de vedere sunt nehaliţii
Showbizului. Îmi place să vorbesc despre ei, când nu sunt în prejmă;
E ca şi cum ai bârfi nişte clowni lipsiţi complet de orice faimă.
Maria Hortensia: Haaa! Un paparazii se uită fix la noi şi ne pozează!
Vrei să chemăm pe cineva de la pază?
Cristi Deistaşu: Unde? Unde? Unde?
Maria Hortensia: Nu te mai ascunde.
Am glumit să văd cum reacţionezi.
Nu poţi să-i tolerezi,
Dar trebuie să te acomodezi.
Cristi Deistaşu: Îmi place cum gândeşti.
E bine mereu să te fereşti
Totuşi de ei, fiindcă îţi pot
Distruge reputaţia şi tot
Ce ai. Nu mai vine odată meniul surpriză?
Maria Hotensia: Îţi place sau nu ce valiză
Mi-am cumpărat de la mall
Are şi un pic de alcool
Înăuntru. Vrei să bem
Sau mai aşteptăm şi vedem
Ce face chelnerul cu meniul.
Tu de ce ai venit? Să-ţi umpli plinul?
Cristi Deistaşu: Da, să-mi umplu plinul... emoţional
De când m-a părăsit, am intrat parcă în banal.
Maria Hortensia: Şi eu am venit pentru aceeaşi problemă.
Hai să uităm de a noastră dulce dilemă.
Chelner! Hei, chelneru'!
Chelnerul: M-aţi chemat să vă încălzesc amaru’
Cu un vin la voi?
Cristi Deistaşu: Al naibii cotoi!
După ce îi umplii buzunarul,
Îţi mai udă şi harul.
Unde este meniul surpriză?
Chelnerul: N-aţi auzit la ştiri de criză?
Cristi Deistaşu: Nu începe şi tu...
Chelnerul: O să afli mai multe în actu’
Următor.
Maria Hortensia: Amor?
Cristi Deistaşu: (îi zice încet) Vrea să zică scena următoare...



Scena IV

Între timp mai ies din restaurant multe alte persoane invitate şi intră altele în loc. Se poate auzi Eroica a lui Beethoven.

Cristi Deistaşu: Aşa, suntem în următoarea scenă.
Spune-mi cât încă mai este lună
Pe carul plin de stele din această seară.
Surpriza este dulce sau este oare amară?
Chelnerul: Depinde cum o vezi...
Cristi Deistaşu: Oare naiv mă crezi?
Surpriza mai apare
Sau dispare
În universul misterios?
E cu dus şi întors?
Chelnerul: Se poate spune şi aşa...
Maria Hortensia: Poate îngrăşa?
Cristi Deistaşu: Mai aveţi sau nu mai este?
Aveţi vreo veste?
Maria Hortensia: Putem să sărim peste,
Dacă nu ne vorbeşte.
Chelerul: Este unic în istoria omenirii.
Uniunea Europeană ne-a spus ori ne facem harakiri,
Ori servim oaspeţi
Pe post de îndrăgostiţi.
Maria Hortensia: Ceeeee?
Cristi Deistaşu: Ceeeee?
(au zis ei simultan)
Maria Hortensia: Vrei să spui că sunt meniul lui?
Ai face bine să-ţi pui pofta-n cui!
Cristi Deistaşu: Pe cuvânt că n-am ştiut.
Criticii: (o parte din ei) Şi-a dat cuvântul? (altă parte) Ce
priceput!
(unul dintre ei) Este un extraordinar debut.
Cristi Deistaşu: Ce se petrece?
Maria Hortenisia: (în acelaşi timp) Ce se petrece?
Ceea ce se întâmplă mă lasă rece.
Cristi Deistaşu: Nu pot să cred!
Maria Hortensia: Vezi prin hainele mele infrared?
Cum ai putut să comanzi aşa ceva?
(aproape că-i dă cu valiza în cap)
Cristi Deistaşu: Scria oare undeva
Că o să-mi ofere o fiinţă vie
Drept meniu mie?
Chelnerul: V-am spus că este surpriză, dar n-am spus
C-o să fie una plăcută. Asta v-am adus:
Alegerea de a răspunde de fiinţa iubită.
Maria Hortensia: Mă simt ca şi cum aş fi minţită.
(ea începe să plângă cu batista în mână)
Cristi Deistaşu: Jur că n-am ştiut
Legiile nu le-am priceput,
De fapt, n-am primit vreun set
De norme prin care să aflu despre acest secret.
De ce nu mi-aţi spus?
Chelnerul: Secretul s-ar fi distrus.
Cristi Deistaşu: Cine sunteţi voi?



Scena V

Muzica de pe fond este corul din simfonia a noua a lui Beethoven. Restaurantul rămâne gol, iar mesele achitate.

Chelnerul: Suntem o asociaţie strict secretă,
Care este de mai bine de un secol unită
Să deţină puterea cea mai înaltă în stat.
Oamenii din S.U.A. mereu ne-au votat.
Multimilionari şi bancheri au aderat,
Lumea întreagă tot mereu am salvat.
Cristi Deistaşu: În universul acesta aparent mic
Într-o bună zi veţi pierde tot, nimic
N-o să mai aveţi,
Fiindcă manipulând o să descreşteţi.
Criticii: (aplaudând) Bravo!
Bravoo!
Bravooo!
Maria Hortensia: Răspunsul nostru este NU.
Iubirea este mult mai puternică decât furtunu'
Plin de promisiuni vide,
Cuvintele voastre sunt aride.
Cristi Deistaşu: Mă apăr de ale voastre vorbe goale,
Iar într-o zi ele vor arde în cale.
O istorie nedemnă de luat în seamă va ajunge
Amintiri… le acum apar, mâine pot a se curge.
(se uită în ochii ei)
Hortensia, recunosc că din tot sufletul te iubesc,
Iar vulcanul inimii nu pot să-l opresc.
Când te-am văzut prima oară am crezut că eşti semizeiţă,
Văd că eşti mai mult decât o muză, chiar eşti o suavă garofiţă.
Ritmul, rima, măsura se pierd în preajmă şi sper
Ca tu să mă iubeşti mereu din al tău superb cer.
Chelnerul: O să plătiţi pentru asta!
Între timp asta la vista.
Ha! Haha ! Ha! Haha!
Ha! Ha! Ha! Ha! Ha!
(râs ironic malefic)
Cristi Deistaşu: Şi nota de plată?
Chenerul: Aaa, daaa! 17,85 te costă.
Cristi Deistaşu: Naaa, 20!
Chelnerul: O să stau la Disney pe veci!




Scena VI

Acum viaţa este în roz, datorită melodiei lui Edith Piaf. Totul este alb, decorul aproape în totalitate, deoarece se vor căsători.

Cristi Deistaşu: (în genunchi) Maria Hortensia vrei să te măriţi cu mine
Cristi Giambaşu, scriitor si psiholog?
Maria Hortensia: Stai să mă gândesc un pic... Mă rog,
Nu ştiu ce să zic: nu spun da, dar
Nu spun nici nu, depinde de al tău har
Pe care mi-l vei instaura de-a lungul vieţii.
Eşti o persoană care vede sensibilitatea şi în faţa ceţii,
Iar umorul tău mă sublimează.
Tot ceea ce faci mă recrează
Şi cred, continui să te cred
Că ne vom contopi în al tău trend.
Eşti un poet şi jumătate,
De aceea îmi voi da replica la o parte.
Cristi Deistaşu: Şi răspunsul tău care va fi?
Vrei să te afli
Cu mine într-o relaţie inelată
Te iubesc enorm scumpă, fată.
Îmi voi răpi timpul de a mai continua,
Căci vorbele tale mai bine ar lua
Ultima replică. Afirmativ sau negativ
La întrebarea pe care o cultiv?
Maria Hortensia: Răspunsul este cel pe care ţi l-am dat pe viu
Grai adineauri şi repet, că sincer chiar nu ştiu.
Eşti o persoană excepţională, mult prea bună
Uneori. Să ştii că noaptea mă prefac în lună.
Până la urmă acesta este motivul pentru care
Nu mă pot mărita cu nimenea, mai ales oricare
Bărbat.
Dacă mă iubeşti cu adevărat,
Atunci aştept să văd de mă vor schimba,
Nu doar cu sufletul, ci şi cu vorba,
Ale tale versuri verzi.
Sunt ceea ce mă creezi.

Maria Hortensia dispare de pe scenă şi în locul ei apare o lună. Peste pupitrele criticilor se aşterne o cortină, ce înfăţişează întuneric şi stele. Chelnerul strânge tot: ia meniul, ridică mesele, vazele sunt luate, de asemenea, iar buchetele de flori sunt aruncate spre spectatorii din sală, scaunele dispar ca toate cele mai devreme menţionate. Muzica se aude tot mai încet până adoarme definitiv.



ACTUL II
Nopţi

Se ridică la începerea spectacolului cortina. O cameră frumos decorată - o masă cu un ghiveci cu flori, un pat mare într-un colţ, un birou, unde pe de-o parte se află un teanc cu foi, pe de alta nişte cărţi (cartea din vârf este cea mai deschisă dintre toate cele).



Scena I

În pat stă şi scrie într-un caiet cu foi veline Cristi Desitaşu urmatoarea piesă de teatru. Pe fereastră se vede luna. Muzica nu joacă nicio replică aici, dar luna da, fiind personajul dincolo de imaginea nocturnă.
Cristi lasă pixul jos şi se întinde în pat.


Cristi Deistaşu: Câte nopţi au mai trecut de când nu ţi-am mai văzut al tău chip?
Totuşi te văd în fiecare seară ca astrul din înaltul unui polip.
Munţii încerc să te atingă, dar fară succes,
Fiindcă eşti soarele mereu acoperit cu un fes.
Câte anotimpuri au fugit pe pista timpului?
Nimeni nu mai ştie, însă calota trupului
Tău este o fabuloasă călătorie meditantă
Şi versul din culcuş devine o interesantă
Şosea, a cărei clipe niciodată n-o voi uita.

Se aud bătăi de la vecinii de jos, criticii.

Criticii: Da' zii mai tare că nu-ti mai dăm
Premiul întâi la Concursul de Comedie
Şi, astfel, o să trebuiască să-l înmânăm
Cu totul altora decât ţie.

Cristi îşi îngroaşă vocea şi zice:

Cristi Deistaşu: Din toate lunile din lume rămâi
Cea mai... cool, fără de căpătâi,
Deoarece ale tale sentimente
Se revarsă printr-un ritm de tente.
Ciorchini din peisaj rămân stelele,
Ele duc din răsputeri toate grelele
Inovaţii ale cronotipului mister.
Universul se poate zice că are fler.
O perdea de...

Criticii iar bat în tavan.

Cristi Deistaşu: Ce mai vreţi acum? Ce-i rău în a spune,
Că universul are fler? Sau ce nu's bune?
Criticii: Mai spune-ne cum se pierde o apocalipsă?
Ne-am pierdut umorul şi mai vrem o fisă.
Vrem un pont, o glumă de care să zâmbim, să râdem,
Altfel al tău talent va zace pe veci. Nu-l mai credem.
Cristi Deistaşu: "Cum se poate pierde o apocalipă"
De mine n-a fost scrisă.
Stan Ghenea este dramaturgul,
Deci aţi greşit clar vecinul.
Este vecinul de la parter,
Eu sunt cel aproape de cer.
Criticii: Sorry, continuă ale tale versuri ample,
Promitem că nu are să se mai întâmple.

Cristi Deistaşu adoarme buştean de oboseală.
Mâine o să reia a sa poemă prelung reală.



Scena II

Acelaşi decor, Deistaşu fiind, de această dată la birou cu o carte în mână, iar pe copertă scrie “Epitetele Iubirii”. Lasă cartea şi începe a prelege. Intervine în spectrul său mai târziu un vechi personaj.

Cristi Deistaşu: Trece o secundă, un minut, încă o clipă,
Iar dragostea se pare că ni se reînfiripă.
Sunt tot mai aproape de cer, însă tot mai departe,
Vântul din viaţa mea devine o ploaie firbinte.
Repet: te vreau tot mai aproape de persoana mea,
Şi de nu se va adeveri, chipul tău va fi un fulg de nea.
De câte ori încerc să te descriu, mă pierd
În deşertul amintirilor şi simt că ard
Pe înalta coapsă a creaţiei tale,
Pe colina iniţiativei spre o altă cale,
Pe contopirea-mi cu al tău divin,
Pe sertarul sufletului aproape plin.
Maria Hortensia: Ca să mă obţii trebuie să ştii să mă iubeşti cu totul,
Să-mi creezi o lume a noastră umplută de aluatul
Emoţiilor de înaltă undă, de discretă savoare şi se pare
Că începi să mă aduci pe Pământ doar cu puterea fiecarui gând.
Creaţia de lungă intensitate este una extraordinar de mare,
În timp ce nopţiile mă chemi pe tărâmul tău sublim şi blând.
O, simplu chip de preaputernică înduioşare şi suspans,
Când mă uit la el, mă cuprinde un pătrunzător dans!
O, cremă a sărutului, care împrăştii în jur numai aromă,
Atunci când mă cuprinzi, simt o tainică şi senzuală normă!
O, degete, mâini prelungite, subţiri şi uşor arcuite,
Când vă înclinaţi, coaseţi o formidabilă stofă de cuvinte!
O, suflet acoperit de-un paşnic trup,
Atunci când cresc, în interior mă rup!

Luna de pe cer se rupe în două semiluni, din centrul căreia iese o lumină puternică precum Soarele din deşert.



Scena III

În momentul când dispare luna şi craterul de lumină se opreşte în a aprinde întreagul teatru, de sus se iveşte Maria Hortensia, fiica nopţii, surâsul zilei. Hortensia îl îmbrăţişează romantic pe Cristi. Decorul rămâne acelaşi ca în scena precedentă, doar că ea îşi face prezenţa îmbrăcată cu o fustă lungă şi albă.

Maria Hortensia: (cu o pereche de ochelari de soare mari) Vivaaaaaa Las Vegeas!
Îţi mulţumesc că m-ai eliberat din coajă, deci hai pe-un vas
Să colindăm lumea în lung şi-în lat, căci m-ai cucerit din prima,
A doua oară te cuceresc eu pe tine, deci hai, lasă totul în urma
Ta şi s-o uşchim de aici
Ori de nu seara mă va deghiza
Cine ştie... poate în limbrici
Fără a ne mai avertiza!
Cristi Deistaşu: Aş pleca, dar vreau întâi să-mi chem nişte vechi prieteni din trecut,
Să fac în aşa fel încât criticii de acu’ ceva mai mult timp să fi reapărut.

El se suie cu picioarele pe birou şi sare odată pe platou, încât toţi criticii din spatele scenei să îşi facă din nou prezenţa.




ACTUL III
Vara albastră

Chelnerul revine pe scenă după ce toate personajele pleacă în back stage fericite. El ia repede fiecare mobilă şi o înlocuieşte cu un decor nou. Ia scaunele de la masa din cameră şi de la birou, în locul lor pune unele asemănătoare cu cele din restaurant (totuşi mult mai apropiate şi chiar mult mai multe). În partea dreaptă a scenei sunt tot mai multe scaune, iar în centru un rând gol. În stânga multe cruci şi icoane sfiinte, pentru că va fi o nunta.



Scena I

Se aude Felix Mendelssohn Bartholdy cu marşul nunţii... Cristi Deistaşu merge la braţ cu Maria Hornesia pe ritm de Wedding March. În spatele lor unii critici aruncă floricele din coş, în timp ce alţii stau pe scaune ca invitaţi de onoare. Printre invitaţi se numără şi persoane pe care le-am văzut intrând şi ieşind din restaurant; ele plâng de bucurie. Chelnerul are rolul de preot aici.

Chenerul: Ne-am adunat aici, în această zi importantă
Să legăm sufletele acestor doi îndrăgostiţi
Prin intermediul lui Dumnezeu cu atotcurata
Lui înduioşire. Cei doi vor a fi uniţi
Unul faţă de celălalt până când moartea le va despărţi.
Dacă există vreo persoană în biserică,
Ce ar dori să obiecteze referitor la căsătorirea
Acestui cuplu, aş vrea să se ridice şi să zică.

Un critic literar se află în picioare şi strigă:

Criticul: Eu aş vrea să spun un lucru referitor la el şi ea.
Înainte de a se căsătorii Cristi Deistaşu,
Consider că ar merita să fie şi fruntaşu'
Unor evenimente cotidiene, de-o mare amploare,
Cum ar fi premiul întâi la Concursul de Comedie Românească.

Vine un alt critic şi îi înmânează premiul cel mare din cadrul festCO 2009. Se aud aplauze în biserică. Cristi se urcă la pupitrul din spatele preotului şi ţine un scurt discurs.

Cristi Deistaşu: Este o atât de mare onoare
Să mă aflu aici şi să-mi simt inima tot mai mult... să crească.
Aş vrea să dedic premiul întâi Hortensiei,
Fără de care n-aş fi reuşit, deoarece doar inspiraţia ei
Mă ridică tot mai sus, spărgând barierele dintre
Real şi fantastic, cât şi cele care sunt între
Iubire şi divin,
Iar fiindcă sunt într-o biserică n-am să ezit să mă închin.
Dedic premiul meu Tatălui cel Sfânt,
Care mă ridică dincolo de Pământ;
Dedic fiului iubitei mele, care se va naşte,
Iar lumea speră s-o uluiască cu ale sale moaşte;
Dedic sfântului duh, în care mă pot lăsa protejat
Oricum şi oricând mi-ar fi fiinţei mele dat.
În final am să închei cu un profund amin
Lăsând în spate, cât şi în faţă un spirit lin.
Criticii: Bravooo!
Ieiiiii!
Bravoooooo!
Wooow! Ieii!



Scena II

Chenerul îmbrăcat la fel, adică în haine de preot. Aceleaşi personaje, acelaşi decor.

Chelnerul:Aşadar, ne-am adunat aici, în această zi importantă
Să legăm sufletele acestor doi printr-o nuntă
Prin intermediul lui Dumnezeu
Şi am să încep prin a zice şi eu...
Criticii: Bla! bla! bla! bla! bla!
La! La! La! la la la la!
Chelnerul: Cei doi vor a fi uniţi
Până ce moartea îi va despărţi
Există o persoană în biserică,
Ce ar vrea să se ridice şi să zică
Ceva referitor la acest cuplu ...?

Se ridică de pe scaunul său acelaşi critic.

Criticul: Aş vrea să spun că este...
Criticii: Iar începe ăsta cu prelegerile lui!
Băga-l-am departe de aici, în cui.
N-o să mai terminăm nici în vara aialaltă
Poate c-o să ne trebuiască chiar şi o altă
Lună la dispoziţie, un an de aşteptare,
Mii de momente pentru a nouă chemare.

Cristi Deistaşu: Lăsaţi-l să zică ce are de spus
Aşa ar fi de acord şi cel de sus.
(de sus apare un braţ, a cărei mână arată spre ei semnul OK)
Criticul: (în timp ce se lasă linişte) Aş vrea ca înainte să
Se căsătorească cu Hortensia, superba lumii crăiasă,
Să i se ofere Premiul Nobel pentru Literatură,
Deoarece merită o minunată şi surpinzătoare cură.

Vine un alt critic şi îi înmânează trofeul oferit de Premile Nobel. În biserică se aud aplauze cu o mare amploare.

Cristi Deistaşu: Nu ştiu ce să mai zic, este o mare onoare, dar şi-un mare plin,
Totuşi mă întreb dacă mă aflu la Mircea Radu sau Andreea Marin?
Surpize plăcute oferite din dragoste
Şi multe premii oferite drept mostre.
Consider că Premiul Nobel ar fi trebui să-l ofer Hortensiei,
Fiindcă meritul pentru ceea ce scriu este în totaliate ei.
Ea mă inspiră, ea mă ajută, ea mă călăuzeşte
Ea mă admiră, inima mi-o mută tot ea şi mă uimeşte
Prin frumuseţea ei de dincolo de trup,
Vă mulţumesc şi că v-aţi adunat în grup
Şi mă susţineţi prin tot cu toate
Că un morar îi merge ca pe roate.
Criticii: Woooow! Ieeeeeei!
Bravoow! Heheeii!



Scena III

Chelnerul: M-ai există obiecţii, care n-au legătură cu nunta?
Dar surprize care să ne lasă pe toţi laolaltă lată?
Deci, se poate începe ceremonia.
Inelul îl ai sau e în buzunarul lor?
(se uită spre invitaţi)
Cristi Deistaşu: Eu sunt stăpânul inelului!
(grăieşte încântat şi îl poziţionează în inelarul ei)
Chelnerul: Cristi Deistaşu o iei pe Maria Hortensia
În căsătorie?
Cristi Deistaşu: Da, o iubesc şi o iau în căsătorie.
Chelnerul: Maria Hortensia îl iei pe Cristi Deistaşu
În căsătorie?
Maria Hortensia: Da, iar pe tine te vom face naşu'.
Chelnerul: Yes! Yess! Yes! Yes! (sare de bucurie)
Încă o vară la Disney Land Paris!
Vă declar soţ şi soţie. (revenindu-şi)
Puteţi să vă sărutaţi şi fie
Ca viaţa să vă poarte numai succes
Unul altuia. Iubiţi-vă clar şi des.

Cristi Deistaşu şi cu Maria Hortensia se sărută în stil holliwood-ian, lăsându-se iar aplaudaţi de invitaţi. Se aude Badinerie a lui J. S. Bach după ce chelnerul zice:

Chelnerul: Şi-au trăit fericiţi
Până la adânci bătrâneţi.
Eu m-am dus la Disney Land cu o parte din critici chiar,
În timp ce mulţi dintre ei au plecat la Hawai cu har.
Hortensia a scris un jurnal de milioane,
Spre deosebire de Cristi, avea mai mulţi fani decât fane.
Când au sărbătorit un an de lună de miere,
Soarele cu Luna s-au eclipsat la cerere.
Câţiva ani mai târziu am făcut facultatea de teologie
Şi mi-am îndreptat direcţia spre viaţa de preoţie...
(continuă de vorbit, deşi nu i se mai aude niciun cuvânt)

Cortinele cad şi abia acum se aude Badinerie...


SFÂRŞIT




Morala:
Criticul literar este acea persoană, care are ca acoperiş una sau mai multe coperţi dintr-o carte, pereţii casei sunt vopsiţi cu scrisul tipografic ai cuvintelor, uşa de la intrare este o editură sau un cenaclu, iar în loc de ferestre îşi cartonează literatura universală.

Publicat de: Cristi Giambasu la data de: 01-11-2009, 8:56 pm
Cuvinte cheie: Visul | Rosu | Nopti | Vara | Albastra