V I R T U T E A
De când Burebista, poate, ne-a strâns pe toţi, într-un vis
Ca popor, în astă glie, multe virtuţi am atins.
Despre bune cânte barzii, cronicile şi-alte cele
Eu m-aş referi acuma doar la una dintre rele
Descurcăreţi precum suntem, repede am învăţat
A înlocui valoarea cu distinsu-n c…pupat!
Cei ce pupă, s-o tot facă: nu îmi place, nu mă uit
Dar ce facem, că, de-o vreme, mulţi mor după-acest sărut?
Între pupător şi ,,bossul”, ce reciproc se excită
Amândouă sau doar una e persoana fericită?
Pe de-o parte el, lingăul, îşi atinge scopu-n sine
Iar la rândul lui, boierul, pe moment se simte bine
După un timp, când şi clipa magic s-a multiplicat,
Fiecare-şi râde-n barbă cum pe prost l-a înşelat.
Pupătorul: ,,sunt un grande, l-am făcut şi m-am ajuns”
Pupatul îşi aminteşte capul drumului spre-n sus
Când jurase cu obidă, atunci, după ce-a pupat:
,,De îndată ce-oi fi mare, o să fiu eu sărutat.
Pentru a-l lăsa să urce, nu contează, bun sau rău,
O să sprijin doar pe-acela care pupă c…ul meu!”
Prea sensibili la ,,limbuţă”, pentru ei marea valoare,
Odată ajunşi în ,,scaun”, calcă totul în picioare,
Şi, bătându-şi joc de reguli, devin atotştiutori
Nu au timp şi nici răbdare s-i vadă pe ,,muritori”.
Obiceiul cu pricina, urcat la rang de virtute,
Prosperă în timpu-n care cel, ce-n mod normal doar pute,
Face legea cum îl taie, să-i servească bunul plac,
În timp ce-n mulţimea mută simpli muritori doar …tac!
Se mai află câte unul, simte paharul umplut,
Poate chiar dintre capabili, minte bună, priceput,
De încearcă să îndrepte puţin din ce-a fost strâbat
Până se-apucă de treabă… a si fost deja mâncat!
Şi la tot ce se petrece privim cu pasivitate,
Iertând multe-n gena noastră de daco-latinitate,
Si, neputincioşi cum suntem dintre-a noastre zile multe,
Le-aruncăm în cârca sorţii: nu-i şi asta o virtute?
Publicat de: voicu vasile la data de: 06-03-2010, 9:05 pm
Cuvinte cheie:
eveniment litaera
Virtutea - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
