Suntem atat de ingraditi ca si fiinte,
De tot ce ne grabeste spre apus,
Ca nu avem nici timp pentru cainte,
Ori vorba buna unui om de spus...
Vedem vrajitul unei flori frumoase,
Ori zambetul unei femei cu stil,
Sau gestul de barbat cand fara farse,
Se-apleaca si saluta mai umil...
La randul nostru,ne vedem in toate,
Insa cand prind contur pe langa noi,
Toata atentia si stima se imparte,
In lumea toata...ochii nostri-s goi...
De-aprecieri si laude meschine
Ce prefacatoria salta sus,
Sunt toate-atat de reci....scarbite-n mine,
Caci vad valoarea unui om,ca starv...
Ne consolam pe sine si ni-e mila
De-al nostru suflet bun si chinuit,
Dar nu vedem ca-ar trebui, umila
Sa fie-a noastra fire pe pamant...
Tot judecam pe altii si ne place
Sa tot vedem pe unii suferind,
Caci nu stim un cuvant cat poate face
Cand e rostit cu minte de natang...
Infiripam in noi concluzii clare,
Precum c-am fi noi insine martiri,
Tot ignorand ca Domnul nostru are,
Pentru oricine,ale lui sortiri...
Si tot n-ajunge,dusmanim si batem
Pe cei mai slabi si mai umili ca noi,
Cu ochii sus,si falnici noi strabatem
Atata orizont...dar pasii-s moi...
E undeva in noi ce ne-a fost dat,
Doar,amanam ca prostul,altadata
Sa fie Domnul nostru laudat,
Pentru ce suntem...existenta toata...
Caci de-ai primit o vorba buna-n clipa
Cand ti-a fost greu si nu gaseai iesire,
De fericire,nu vede-ai risipa,
Si-n ochii tai era numai iubire...
Dar uiti momentul bun ce ti-a fost dat...
Ignori un semn al Sfantului Parinte,
Caci iar incepi sa simti c-ai fi-mparat....
Si ceri pedeapsa,dinte pentru dinte....
Publicat de: Costel Suditu la data de: 06-11-2011, 3:18 pm
Cuvinte cheie:
VIATA | CAINTA | SUFERINTA | SUFLET | REGASIRE