Trăiesc o poveste de dragoste cu noaptea, pentru că această trăire cu iz de amantlâc îmi hrăneşte nevoile ascunse, singuratice...
Îmi place să privesc noaptea în splendoarea ei, goală, cu gândurile-i voluptoase despre mine, despre tine, despre noi, despre viaţă, despre scop, să îmi tremure buzele atunci când îi ating şoaptele neauzite de alţii şi care fac să tresare, măcar şi pentru câteva secunde, materiala inimă, să o amăgesc cu promisiuni deşarte, metamorfozate în vise eterne, să îi umanizez conturul indefinibil de suflare înamorezată prin atingerile oscilatorii ale mâinii mult prea încercate de nobleţea gestului, să îi povestesc, iar ea să mă asculte,să îmi lase lacrimile să curgă până la epuizare...
Amantă, noaptea va păstra cu sfinţenie secretul legăturii noastre căci, altfel, nu i-aş mai dărui niciodată visele mele.
Publicat de: PENEA VICTOR la data de: 02-09-2009, 1:50 am
Cuvinte cheie:
dragoste | noapte | zi | poveste