Vestitorii toamnei – norii vineţii –
Vin din zări, s-adape, gândul meu secat...
Ciuruieşte-n seară, frunze ruginii,
Mohoreala zilei – puse pe-ntomnat.

Am purces, de-o vreme, să gândesc ciudat
Despre îndepărtatul meu trecut buimac...
N–ai putea, iubito, cu un gând curat
Să mă faci la suflet mai puţin sărac?

Să-mi sădeşti în minte caldele lumini
Ce izvor îşi află în privirea ta...
Ce prăpăd, iubito, făptuie-n grădini
Vântul, când se lasă înserarea grea!

Cum miroase-a toamnă timpul prăfuit! –
Frunză ruginită e făptura mea...
Simt că, dintr-odată-n toamnă am găsit
Leac pentru tristeţe şi absenţa ta.

De vei vrea, frumoaso-n însorit prier –
Te-aştept ca din iarnă să mă dezmorţeşti;
Pân’ atunci, iubito, zac prizonier
Zilelor pâcloase, reci şi nefireşti.

...Vestitorii toamnei – norii plumburii,
Au sosit din zare, puşi pe adăpat
Sufletu-mi de iască şi câmpuri pustii –
Toamnă e, iubito, peste al meu văleat...

Tweet

Publicat de: Boris Ioachim la data de: 06-11-2015, 6:38 pm
Cuvinte cheie: toamna

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii