dintre toate lucrurile, ca o promisiune,
intuiam, uneori, în lumina lămpii,
conturul estompat al zilei în care vei fi cu mine
descoperisem, astfel, o încântare
aproape subliminală
în a-mi şterge ochii cu mâinile ude de rouă
şi a vedea, în arderea mocnită a timpului,
întoarceri în anotimpul cuvintelor
când iubeşti, cuvintele devin tăceri,
adâncimi în care sufletul trăieşte,
în felul lui sau al celuilalt,
când ai noroc, unul singur,
the sweetest moments we know
rareori o voce străbate, contemplând
lumea de lucruri
m-am îndoit cumva că versurile…
vocea însă, poetul, poate Dumnezeu,
mi-a confirmat – trăiesc, fii cu luare-aminte…
are fiecare o lume a sa,
o amintire, o întoarcere firească
spre braţele al căror destin e poarta spre etern
Publicat de: Mariana Fulger la data de: 11-03-2009, 7:06 pm
Cuvinte cheie:
ganduri, cuvinte