Vei fi iubită de mine, frumoasă prin lume treci !
Ador privirea ta angelică, dar eu te iubesc-n veci,
Spre eternitate dup-a ta umbră uşor iubirea să o-ntind,
De-a buzelor tale dulci sărutul de el să mi-l prind,
Privirea sufletului tău candid să-mi fie al meu creez –
Să-ţi port iubirea după moarte, fericit mereu să mă vezi.

Eşti un înger plin de lumină ca şi pasărea Nandu,
Fetiţă cu păr bălai, ce mintea prin fire mi-o pierdu.
Sclipirea chipului tău ne face să fim mereu-ndrăgostiţi,
Eşti bulinul meu amărăciunei şi-n anii-mi pustiiţi.
Spre minunăţia sufletului tău mă simt atît de mic –
Tu eşti mirul lumii, iar eu sunt un nimic.

Natura iubirii noastre are paşii eterni uşor spre veci,
Dulce ca mierea universală din milioane de stele reci,
Înţelepciunea iubitei mele, îmi creează-altfel de chip,
Al timpului universal din clepsidra cu finul al lui nisip,
Păşesc pasul fin al iubirii spre codrul plin de arbori
Cu ramuri-ale dragostei, prin frunzele ce par comori.

Te văd ca o stea strălucită al iubirii plină de mîndrie
Prin dragostea ce se arată în noaptea de gelozie,
Zîmbetul tău voios, mereu iubire-mi va dărui,
Iubirea veselă şi dulce şi vorbeşti oricui
Despre dragostea noastră – expimat printr-un cuvînt
De gura ta cea dulce, eu mereu am un jurămînt.

Doamne, este atît de frumoasă şi miroase a femeie!
Ah, cred că eşti clipa speranţei sau poate eşti o zeie,
Ca norul fin al cerului şi treci duios printre oameni,
Spre fiinţe muritoare cu nici-unul tu nu te sameni,
Pe cerul vieţii, eşti steaua iubirii şi eu mereu te ador,
O, dulce femeie bună şi totuşi-s un anost muritor !

Sunt muritor, blestemul greu al lumei acesteia.
Mă-nchin ca la soare, deoarece reprezintă femeia -
Ce-mi arată înţelepciunea iubirii plină de patemi
Dorind să văd petala păcatului amoros – arate-mi
Bărbatul ce-nşeală să fiu-n stare să te cred:
Oare dragostea lumii are mereu ceva fraged ?

Iubita mea, niciodată eu n-o să ating altă buză,
Deoarece, niciodată inima mea nu vru s-auză,
Sufletul meu nu va rămîne niciodată-n repaos
Spre altă femeie... Mereu voi fi: Iubitul afectuos !
Din umbrele codrului eşti soarta din alte vieţi –
De ce nu-mi spun maryaşi? De ce nu mi-o spuneţi ?

( 2011, 02 octombrie )

Tweet

Publicat de: Răzvan Claudiescu la data de: 02-10-2011, 4:22 pm
Cuvinte cheie: poezie | literatura | dragoste | iubire

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii