În lumina lumii vreau să-mi oglindesc tăcerea,
precum pustinicul în rugăciunea lui,
să cer despletirea de blesteme a omului
căzut în vidul timpului.
Cine rămâne tare în cădere,
cel nevinovat, şi câţi sunt astfel Doamne?
Când orice cuvât are ecoul lui
şi fiecare moare în povestea lui.
Cine e mai tare, cine e mai slab?
Totul este trecător şi vag,
un lucru am învăţat,
omul se teme doar de frica lui!
De singurătate fuge, nu e bună,
dar sigur nu îţi dă în cap, pe când tovarăşii
încep un joc şi-l termină doar când eşti îngropat,
bocindu-te o zi, două, apoi, totul e uitat!
Publicat de: Ionela Horge la data de: 06-05-2011, 7:12 am
Cuvinte cheie:
omul