ce gol ţi-e înconjurul, sărmane suflet
ce rece trupul pietrei
prin stofa roasă a jachetei de lână
dau bineţe zilei
două mâini firave şi-un destin
când vioara o culci sub obraz
ochii-ţi lăcrimează
plouă cu stropi mici în vechiul oraş
lângă zid, vântul adună frunze întârziate
le apropii de tine şi cânţi
liniştit mai întâi, tumultuos se revarsă
acorduri de codri cutreieraţi de fantasme
valuri furioase lovind în pontoane
aripi de înger foşnesc în final…
într-o sală de concert, Vivaldi
la brutăria din colţ, aburesc plăcinte
înghiţi în sec şi strângi la sân
trei monede de tablă
cu încă două, ţi-ai lua o pâine
le strângi mai mult în tine şi reflectezi
cu încă două…, e prea departe gândul
vântul aşterne frunze peste picioarele tumefiate
arborii se alungesc himeric
dinspre mare, mirosind a alge
urcă ceaţa peste cartier
curioasă, o vrăbiuţă urmăreşte cromatica
– soarele e o pată firavă de galben –
suflarea rece a vântului o face să tremure
culege un pai şi se îndepărtează
te rog, aminteşte-ţi – de undeva o şoaptă
pleci bărbia în piept şi suspini…
nu te cheamă nimeni… păreri de om nebun
glasul viorii îmbie trecători
cineva se opreşte şi-ţi lasă o monedă
şi din nou tăcere, nori negri umplu cerul
să-ţi iei mantoul gros când ieşi…
adormi, zâmbind, cu tâmpla sprijinită de zidul rece
când te trezeşti, pământul e alb
alături, cu un trandafir
fata cu păr de aramă şi ochi visători
aminteşte-ţi…

Tweet

Publicat de: Mariana Fulger la data de: 11-03-2009, 6:57 pm
Cuvinte cheie: ganduri, singuratate

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii