Mă lupt demult cu-un gând de-al meu…Oare de ce? De ce chiar eu?
Tot stau mereu și mai privesc la alții cum frumos zâmbesc!
E-adevărat zâmbesc și eu, c-un zâmbet, parcă sunt un zmeu,
Un zmeu ce crede zi de zi, că sigur azi va reuși, că sigur azi va izbuti
Să mai doboare înc-o dată, eterna lui singurătete.
E drept…să plângem știm chiar toți…să spunem: „Azi chiar nu mai poți!”
Și stăm așa pitici și goi sperând că va veni la noi, un sol de pace l-asfințit,
Ce tare mult am tot tânjit, s-aducă iar pe fața mea…a ta și poate-a altcuiva,
Ceea ce de mult caut eu….același mic și șugubăț zmeu, să-mi zică iar… să cred din nou:
“Fii fericit nu fi un bou, atâtea sunt în jurul tău…!”

Tweet

Publicat de: Cuzman Calin la data de: 13-12-2011, 8:44 pm
Cuvinte cheie: zmeu | singuratete | copilarie | prostie

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii