A fost odată tu şi eu şi infinit
A fost odată eu şi tu la nesfârşit
Acum sunt eu, îmi pare rău
Tu nu mai eşti,
Nici infinit,
Nici nesfârşitul nu mai e
Acum sunt eu,
Acum eşti tu.
Suntem doi, dar nu înţeleg
Suntem doi, dar tu şi eu
Un vis frumos în infinit
Un vis cu noi la nesfârşit
A căzut,
S-a prăbuşit.
Acum eşti tu, regret
Eu am plecat
Visul nostru s-a destrămat
Iubirea s-a dezlegat
Eu am plecat
Tu ai rămas în infinit
Eu, tristă, la nesfârşit
Nu mai e, sau poate e
O legătură poate...poate
În infinit, în nesfârşit.
Eu am plecat,
Tu ai rămas.
De ce-ai plecat?
De ce nu sunt?
Noi acolo,
În visul frumos din infinit,
Dar acum e sfârşit şi e târziu
Dar poate odată, în infinit
Acolo unde ne-am dorit
Un vis va fi împlinit
Eu sper nespus
Tu îţi doreşti
Din noi, iubirea noastră să croieşti
De ce-am plecat din infinit?
De ce regret la nesfârşit?
Oare de ce?



+ creat de Varga Bianca Larisa,
elevă în 10.B , la Liceul Pedagogic "Carmen Sylva" Timişoara

Tweet

Publicat de: Bia la data de: 08-05-2011, 2:43 pm
Cuvinte cheie: regret | imi pare rau | tu | eu | infinit

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii