Hristos a înviat din morţi! Cu moartea pe moarte călcând Şi celor din mormânturi Viaţă dăruindu-le.


Acum, în aceste moment, când întreaga lume se bucură de marele Praznic al Învierii Domnului şi când lumea este restaurată prin actul de jertfă supremă, mă gândesc la elevii mei, pe care vremelnic sunt dator să-i îndrept pe drumul spre cunoaşterea lui Dumnezeu, spre Adevărul revelat, într-un cuvânt spre Hristos.
Învierea Domnului, în esenţă, cuprinde toată dogma în învăţătura de credenţă ortodoxă, pentru că prin acest act mântuitor întreaga lume a fost reabilitată, izbăvită din moartea cea veşnică, iar noi suntem datori să mărturisim acest act unic, să-l mărturisim în faţa celor ce cred şi a celor ce nu cred, în faţa celor ce iubesc Biserica şi în faţa celor ce încă se află într-o mare erezie, cum sunt sectele veacului acestuia, care nu pot înţelege în deplinătate acest act de răscumpărare.
Prin Învierea Domnului omul a fost iertat şi reabilitat de Dumnezeu, care şi-a dat Unicul Său Fiu spre a fi batjocorit de evreii care şi azi sunt împietriţi la inimă. Odată cu împlinirea profeţiilor mesianice şi cu actul Învierii Domnului, omul a primit gratuit mântuirea, căci Învierea Domnului s-a făcut atât pentru cei mari, cât şi pentru cei mici, pentru toate popoarele, care, fie au auzit de Hristos, fie încă trăiesc în întunericul necunoştinţei.
Textele liturgice în toată perioada post-pascală prezintă evenimentul, indiferent de zi, într-un prezent continuu spunând: „astăzi”. Acest „astăzi” reprezintă nu doar eternitatea, ci şi bucuria evenimentului pascal, adică în fiecare zi să predomine prezentul bucuriei Învierii Domnului.
Acum, în aceste momente, când fiecare din noi prăznuim acest act al mântuirii, alături de cei dragi cred că e necesar să ne gândim fiecare în parte la cei mai nevoiaşi ca noi, la cei la care bucuria mesei pascale lipseşte, la cei pentru care oul de Paşte e un dar ceresc, pentru că mai mult de atât nu au, la cei care sunt lipsiţi de libertate, la cei ce zac pe paturile de spital ori în azile de bătrâni, la copiii care, în orfelinate, plâng după părinţii lor, pe care poate nu i-au cunoscut sau pentru care venirea Paştelui e bucuria cozonacului primit de la un deputat ce nu din prinosul inimii dă, ci din dorinţa de a mai încasa câteva voturi la următoarele alegeri.

Acum, în aceste clipe, să ne bucurăm, dragii mei elevi, de marea bucurie a lumii înţelegând şi voi, pe cât vă este posibil, că prin Învierea Domnului aţi fost şi voi răscumpăraţi din păcat şi izbăviţi de moartea veşnică. De acum fiecare din noi suntem datori să ne păstrăm viaţa frumoasă trăind în bucuria Învierii, ajutându-ne şi iubindu-ne unii pe alţii, căci doar aşa, prin inocenţa copilăriei voastre şi prin puritatea sufletului vostru, puteţi schimba ceva în această lume mutilată de patimi şi distrusă de păcat.
La ceas de sărbătoare rog pe Bunul Dumnezeu să reverse asupra voastră Harul Său cel de viaţă dătător, iar Învierea Fiului Său să aducă în familiile voastre pacea care desăvârşeşte lumea.
„Cerurile după cuviinţă să se veselească şi Pământul să se bucure şi să prăznuiască toată lumea, că a înviat Hristos.”
Hristos a înviat! Bucuria lumii!

Prof. religie ortodoxă Paul Krizner

Tweet

Publicat de: Krizner Paul la data de: 13-04-2010, 1:48 am
Cuvinte cheie: pascal | inviere | elevii | bucurie | Dumnezeu

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii