Sunt eternitatea în zilele ei de glorie,
dar fug de timp cu pantofii în mana,
Nu pot, dar mi-as lua picioarele și asa zbura la soare.
O, tu viata haina
nu vezi ca lumea te uita...
Ești neiertătoare și toți te dau uitării.
Vad în imaginea lipsita de culoare o mare adâncă...
e copilăria... copilăria mea...
Ma jucam cu păpuși și nu credeam ca azi voi fugi de viata...
Alerg, alerg spre capătul lumii,
dar nu pot ajunge la el.
O ființa hidoasa ma oprește și îmi arata un ceas
Nu... nu timpul,
Eu sunt veșnicia, timpul e picătura mea de roua.
Începe din neant o ploaie de cuvinte,
un cântec fără noima se aude din orizont...
E cântecul marii,
ma așteaptă și nu... nu pot sa înfrunt furtuna de vise.
Din ochii incolori îmi picura lacrimi negre;
sunt lacrimile morții.
Dar în loc de mâini îmi cresc aripi...
Sunt eternitatea și azi, las timpul în urma, și zbor la ceruri;
marea mea plina de lumina,
marea mea scăldată în cântece line...

Tweet

Publicat de: Morar Andreea la data de: 14-05-2009, 12:31 am
Cuvinte cheie: cantec | vesnicie | viata

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii