Un altfel de definiţii
Adevărul şi minciuna
Loviţi-l pe cel ce nu e cinstit,
Pedeapsă celui ce minte voit,
Dar patima grea rămîne doar una
Ce-i mai greu de aflat adevărul?minciuna?
Ce-ar mai fi adevărul fără minciună?
O zi fără noapte,un ceas ce nu sună,
Un cal ce n-aleargă,un râu ingheţat,
Un foc fără fum,un drum necălcat.
Stabilit prin tipare şi reguli de-nţeles pare uşor,
Dar ce te face să ştii că nu-i trecător?
Că azi toţi se jură şi-ţi spun: e adevărat!
Dar mâine iţi vor spune:nu-i aşa,
S-a schimbat!
Viaţa
E viaţa un cerc sau o linie dreaptă?
Neputincioşi jucători stăpîniţi toţi de soartă,
Prea mândrii cu toţii că ştim a citi cartea,
Refuzăm a-nţelege că ne-aşteaptă doar noaptea.
Din ceasul în care simţim că trăim
Cu toţii plecăm pe un drum ce nu-l ştim,
Şi mergem într-una căutând înainte,
Ne-mpiedicăm de culoare,de crez,de sorginte.
Născuţi din pământ sau din păntec de mamă,
Zămisliţi de-un divin prefăcut în icoană
Rătăcim pe drumul ce nu-i pe vreo hartă;
E viaţa un cerc sau o linie dreaptă?
Fericirea
Căutată perpetuu de om pentru sine
Nu ştii niciodată când se duce,când vine.
Îmbracată în straie de diferite culori
Te face să simţi că poţi să pluteşti sau să zbori.
E scâncetul pruncului doar născut către mamă,
E biletul de trecere prin a banalului vamă,
Coroana de lauri ce-o poartă atletul ce-nvinge
Impuls ce-ţi face tot corpul deodată să strige.
O luăm din nimicuri ce le spunem noi vicii,
Ne-amăgim cu pămănteşti prea amare delicii.
Tăcut miros de culoare sau sunet de floare,
Ingredientul secret al vietii e oare?
Iubirea
Nebună simţire,mireasmă albastră de lună,
Ecoul stigării ce-ntr-o cascadă răsună,
Îl vezi intr-o lacrimă,un cântec,un dulce sărut.
Te ia ,te cuprinde de-ai vrut de n-ai vrut.
Licoare miracol ce-n valuri îţi cuprinde tot corpul,
Se varsă ferice in tine dar tu nu îi ştii scopul.
Lumină divină ce coboară din nori
Roua petalei sorbită in zori.
Prea pur sentiment zădărnicit pe pământ,
Ciudată reflecţie a unui zămbet de sfânt.
Mult cântat în cuvinte,în doine,în poveşti.
N-ai iubit nebuneşte vreodată?!De ce mai trăieşti?
Timpul
E şi nu e,prea prezentă nălucă,
E raza de soare ce stă să se ducă,
E albul din păr ce-ti apare la tâmple,
E cel ce-ţi aduce cute pe frunte.
E cel ce creează cuvântul aştept,
Un fir din clepsidră ce curge încet.
Stăpân peste toţi sau poate nimic,
Trece atunci când auzi al ceasului tic?
Aud uneori:mai vechi decât timpul;
Dar timpul de când e,şi cînd n-o mai fi?
E o clipă,un ceas,o viaţă,o zi?
Gândeşte-te,tu despre timp cam ce ştii?!
Publicat de: poantă florin la data de: 22-08-2009, 4:29 pm
Cuvinte cheie:
POEZIE | oda
UN ALTFEL DE DEFINTII - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
