Apusul cadea greoi adesea,
Ma apasa mereu la fel
Dar nu ma surprindea acuma,
Caci ma obisnuiam cu el.
Odaia mult era cuprinsa
De amorteala ce sosi,
Adesea lampa e deschisa
Iara lumina-n ea muri.
Ma masura cu dinadinsul
Si parca-n valuri de colori...
Negreala ce veghea intinsul
M-intinse mana-n umbra... flori!
Condeiul nici ca ma-r chema
Pe galbenul de foaie,
Si-si varsa far-a tulbura
Negreala in suvoaie.
-Visezi? Se-ntoarce dinspre colt
Statura-i dreapta, supla
-Parca-mi vorbeste ca la sot
Sii neagra sii mai multa!
-Nici nu schitezi un semn macar,
De te-ai teme de mine
-Ma recomand a fi Natar,
Cu care noaptea vine!
Din profunzime ma zdrobi
Nici nu gasesc cuvinte,
Si la ureche imi sopti...
-Stii inima mea simte!
Publicat de: Marangoci Elvis Constantin la data de: 12-02-2012, 12:35 am
Cuvinte cheie:
noapte | inima | Natar