Ma sperie toamna ce-mi matura gandul...
si-mi umple pamantul cu vise uscate,
In frunze, desprinse, pe rand si cu randul...
Din crengile-mi aspre, de timp innodate...

Mi-e plina coroana ce-n vanturi o vantur....
Si verdele frunzei nu vreau sa mi-l spele
ploi reci, fara suflet ...si-apoi sa ma scutur,
golase sa-mi planga iar crengile grele...

Ma doare tot trunchiul si scoarta imi crapa...
slabita de vreme, imi simt radacina...
mi-e sete de viata...dar, toamna, ma-ngroapa...
pamantul ma strange...imi stinge lumina....

Ma simt obosit si-a mea seva se scurge...
Raman fara vlaga...secat, ma framant...
mi-e teama ca ultima toamna m-ajunge...
si, lemn pentru foc voi ajunge curand...

Tweet

Publicat de: mirela câmpan la data de: 05-08-2011, 10:40 pm
Cuvinte cheie: teama

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii