Fara Poza

Sărută-mi gura obosită –
Ca eu sărutul să-ţi sărut;
Ştii, viaţa mea e pricopsită
Cu dorul tău neabătut.

Căci deznădejdi mă înfăşoară,
Din mine când, arar, lipseşti
Şi-mi macină a vremii moară
Zilele-n clipe nefireşti.

De tine îmi agăţ, iubito,
Dorinţa de-a mai fi sub Cer...
Tu viaţa mea ai primenit-o
De deşucheatul Efemer.

Când nu găsesc nici o ieşire
Din disperări ce calea-mi ţin –
Priviri-mi agăţ de-a ta privire
Şi redevin copil senin.

Îmi eşti fereastră către soare
În orizontul meu noros
Şi caldă, dulce alinare
Chipului meu morocănos.

Că te iubesc – zadarnic este
Să îţi mai spun, tu simţi şi ştii..
Iubirea noastră e-o poveste
Pe care cu surâs o scrii

Pe inima mea scrijelită
De deziluzii şi pustiu..
Simt că de-un veac îmi eşti iubită
Şi îmi vei fi, cât voi fi viu.

Iar după moarte, cine ştie –
Pe ce liman va fi s-adast?!
De-o fi liman de bucurie
O să te aştept cu mare fast.

..Sărută-mi, deci, gura sleită –
Ca eu sărutul să-ţi sărut;
Căci viaţa mea e pricopsită
Cu dorul tău neabătut...

Tweet

Publicat de: Boris Ioachim la data de: 17-06-2015, 10:57 pm
Cuvinte cheie: dor

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii