Tristeţea tamarului contemporan

“Tristeţea este un păcat de spovedit”.
Ioan al Crucii
Încercănd zilnic să răspundem la întrebări ce ţin de originea omului şi evoluţia lui sau să dam răspuns unor neânţelegeri ale unor termeni filosofico-teologici, ori să gasim răspuns la toate marile probleme ale umanităţii, uităm să ne grijim de micile nelămuriri ale tinerilor noştri, nelămuriri care ţin de starea lor sufletească dr intimitatea lor de oful pe care îl au la adoleşcenţă. Pe ei, şi pe bunăă dreptate, nu-i interesază cum a evoluat omul lui Darwin şi cum periada inchiziţilor catolice au făcut tâtea victime, sau în cared din galaxi e situat Dumnezeu în tratatele religioas-ştinţifice, ci simplu să găsească pe cineva căruia sa-i poată spună neliniştea şi oful pe care-l are. Putem răspunde simplu: Să-şi caute un duhovnic. Dar să nu uităm că trăim într-o lume desacralizată, ei nu au noţiunea de duhovnic iar pâna la aflarea unui astfel de om e totuşi o cale lungă, şi astfel tânetii se închid în ei răbufnind la un momnet dat prin anumite manifestări nu tocmai ortodoxe.
Una din problemele tinerilor de azi este cu siguranţă tristeţea, tristeţea pe care, de ce să nu recunoaştem, cel puţin odată în viaţă am avut ocazia să o simţim, să o trăim. Am avut ocazia să cunos un tânăr care la prima vedere părea o persoană care trăia o viaţă religioasă frumoasă, era studios, avea predilecţi spre cele bisericeşti, dar într-o zi era destul de amărât de întristat şi nu înţelegeam de ce, ştiindu-l o persoană plină de viaţă şi deschisă. Vedeam pe chipul său cum tristeţea îl măcina îl nelinistea, nu avea probleme de ordin material, social ci de ordin spiritual, tristeţea lui venea de undeva din suflet, şi am certitudinea că sunt mulţi tineri care sufera în acest fel, am ajuns într-un final să aflu că mâhnirea pe care o purta în suflet se datora celor din jur care nu-l înţelegeau, iar într-un tărziu am reuşit să aflu motivul tristeţii lui, era atât de simpu simţea că nimeni nu-i înţelege sentimentul lui de iubire de dragoste faţă de oameni şi faţă de Dumnezeu.
Am dat acest exemplu de tristeţe pentru a putea prezenta evoluţia tristeţei unui tânăr. Gândiţivă că această stare în fază incipientă nu este dăunătoare dar pe masură ce ea prinde teren şi nu e extirpată, ca să folosesc o expresie medicală, ajunge să facă victime. Din cauza tristeţii sau a neînţelegerii, uni ajung la sinucidere, ajung să renunţe la cel mai mare dar dat de Dumnezeu şi anume viaţa. Problemele tinerilor noştrii sun probleme de ordin sufletes, spiritual, fie în relaţie, fie nu simt dragostea persoanei iubite, fie se simt marginalizaţi, fie trăiesc întrun anumit fel pe care mulţi nu îi înţeleg, şi aici ar trebui să întervină Biserica prin reprezentanţii ei, să reuşească să le transmită încrederea unui prieten care îl poate înţelege şi ajuta, şi care are puterea de ai dăruii iubirea necondiţionată a lui Hristos de care, cu siguranţă, are atâta nevoie.
Cred că cea mai bună cale de a înţelege problemele unui tânăr este de a-i arăta iubirea ta faţă de semeni şi faţă de el, încercând să-l ajuţi nu să-l ignori sau să-i întorci spatele cum a făcut societatea care l-a marginalizat.
Mântuitorul pentur aceştia a venit în lume, pentru cei întristaţi şi necăjiţi, şi pentru a le împărtăţii iubirea Sa eternă, venică, iar datoria noastră este să transmitem mai departe darul iubirii pe care l-am primit precum spunea şi Sfântul Ioan al Crucii: „Unde nu-i iubire, pune iubire şi vei găsi iubire. În amurgul vieţii noastre vom fi judecaţi după cât am iubit”. Puterea noastră, a celor ce avem iubirea lui Hristos, trebuie să fie şi nădejdea celui întristat şi necăjit şi mistuit de tristeţe, încercând să împărtăşim acest mare dar, iubirea, care sparge zidurile tristeţii care pietrifică sufletul tânărului. Astfel să reuşim ca tristeţea să devină bucuria de a trăi în Hristos pentru că viaţa este un dar şi nu un chin.
Paul Krizner
Material publicat in Calea Mantuirii

Publicat de: Krizner Paul la data de: 12-08-2008, 10:30 pm
Cuvinte cheie: Tristetea | tanar | Dumnezeu | bucurie