Tristețea te cuprinde-ntotdeauna
Când nu mai ai cuvinte de-mprumut
Când tremuri fără lacrimi și-i totuna
De pleci sau de rămâi - te știi pierdut

Și nu mai poate nimeni să te vadă
În trup de plumb simți sângele fierbând
Din vârf de cruce vezi cum stau să cadă
Doar pietre și noroaie slobozind

Dureri ce-ai adunat, tăceri cât cerul
Ce umerii 'ți-apasă în pământ
Nimic n-a mai rămas, sub lacrimi fierul
Devine viu, se scurge în mormânt

Și ce folos să strigi sau plângi? Zadarnic!
Ecou au oare pietrele ce cad?
Ah! de-ar veni și îngerii tot tainic
Ar fi războiul tău, în van și fad!

Tristețea când e lină, când e vie
Dar niciodată nu e din senin
Tristețe mea doar Dumnezeu o știe
Ea m-a salvat de mine. Crâncen chin!

Tweet

Publicat de: Luminita Amarie la data de: 23-10-2013, 2:58 am
Cuvinte cheie: Poem

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii