Ai căzut în cea mai mare prăpastie existentă, ai realizat că nimeni nu te poate ajuta, ai constatat că nu ai cazut ci ai fost împinsă, ţi-au secat lacrimile şi te-ai săturat să lupţi. Apoi, o rază de lumina trimisă de la Dumnezeu a luptat cu întunericul şi într-o zi ţi-a mângâiat faţa. Abia atunci ai realizat că în tot acest timp nu ai fost singură. Ţi-ai construit scări din lacrimi şi le-ai urcat călauzită de raza. Ai ajuns din nou la suprafată. Cate s-au schimbat ! Totuşi ai reuşit să vezi nişte urme, erau două perechi de paşi, apoi în final a rămas doar o pereche.
-Doamne, aici m-ai părasit ?
-Nu, aici tu erai fără putere şi te-am luat eu in braţe !
Te-ai trezit dintr-o covalescenţă profundă, inima a început sa-ţi bată, ai auzit din nou cântecul păsărelelor, razele soarelui ţi-au mângâiat faţa si primul zâmbet, primul zâmbet după o perioada neagră. Te-ai uitat spre cer si ai mulţumit, avea sa fie un nou început

Tweet

Publicat de: SoRy T la data de: 06-12-2008, 9:35 pm
Cuvinte cheie: dragoste | ajutor divin

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii