Un frig ce doare
Si frunze care mor
Pamantul roadele-si aduna
Eu azi iar plang de dor
Ne-ntoarcem iar pe unde-am fost
O toamna ce-a trecut
O alta iar s-a instalat
Ce-a fost,azi e trecut
Si bate vantu-ncetisor
O lacrima de ploaie
Ingheata pana pe pamant
Si-n suflete-avem sloaie
E frig afara este frig si-n casa
In suflet iar melancolia ne apasa...
Pe-aceeasi banca ce acum
Poate un an am stat
Acolo stau si azi ,si spun
Tot ce-am avut am dat
Am asteptat toamna sa vina
Am asteptat prea mult
Am asteptat sa il gasesc
Acum incerc sa-l uit
Mereu de dragoste e vorba
Cand toamna se asterne
Caci dragostea si ea e trista
Ca toamna ,lacrimi cerne,
E frig afara,este frig si-n casa
In suflet iar e toamna
Melancolia-n casa
O frunza-ncruntata
In palma-ncet imi cade
O lacrima muta
Pe suflet ma arde,
Sunt una cu frunza
Ce-n palma o tin
Sunt lacrimi,sunt dor
Sunt vis si suspin
Sunt singura-n lume
Sunt toamna ce doare
Sunt eu si-aceeasi voi fi
Si toamna viitoare.

Publicat de: Luminita Amarie la data de: 24-10-2010, 8:36 pm
Cuvinte cheie: toamna mea