Un copac in vant,
Cu pletele goale,
Incearca un cant,
Leganand agale,
De toamna iutite,
Pasari zgribulite;
Cand vantu-i mai tare,
Isi mai leapada
Parca-n suparare,
Creanga slempata;
Dantuind tristetea,
Unduind spre cer,
Vantu-i da binetea
Dura ca de fier,
Prafului ce salta
Parca fericit,
Ca-i va cere plata,
Pomului golit;
Suiera-n el toamna,
Solitar,se-canta
Traducand ce Doamna
Ii sopteste-n tampla;
Toamna,ne-ai cuprins,
Si ca-ntodeauna,
Melancolic vis,
Are chiar si luna;
Pentru mine toamna,
Nu ai un rost bun,
Incep si ma sfarma
Amintiri din fum;
Tot ce-am vrut sa uit,
Ce-am dorit sa plece,
Prinde colorit,
Traiu-mi face rece;
Mi-amintesc iubiri
Ce-au sfarsit in ceata;
Crude uneltiri
Cu zambiri pe fata;
Toamna,-vant si praf,
Flori uscate-n curte,
Fantome-n cearsaf
Vin sa te asculte;
Plimba dansul lor
Peste campuri negre,
Plang iubiri de dor,
In simtiri funebre;
Pomul solitar,
Gros si-mbatranit,
Pare ca avar,
Singur,ne-nsotit;
Pare sa cuprinda
In a lui coroana,
Vlaga ta avida
Numai de pomana;
Multi te canta-n versuri,
Altii,te-ndragesc,
Insa tu faci mersul,
Nepamantenesc;
Tu vibrezi tristetea,
Inima o superi,
Departezi febletea,
Amintiri sa cumperi;
Dar, cu toate-acestea,
Curatesti simtirea,
Insirandu-ti vestea,
Cum iti e menirea;
Caci speranta este
Si in viata mea,
C-o sa-ti gust din veste,
Si cu-a ta perdea,
O sa ma invalui
Simtul sa mi-l clatini,
Asa cum tu banui
Cand te joci prin paltini.
Publicat de: Costel Suditu la data de: 22-09-2011, 11:50 pm
Cuvinte cheie:
toamna