Home     Librarie Online     Citate Celebre     Autori Celebri     Proverbe     Cenaclu     Adauga Text Cauta Citate


     TNB 1852 - back


INAUGURAREA T.N.B. – 1852
La sfârşitul anului 1852, construcţia Teatrului Naţional era gata complet, iar ziarele dădeau cu caractere mari următorul anunţ: „Miercuri 31 dechemvrie 1852, deschiderea noului teatru – se va urma de către amândouă trupele: românească şi italienească, în ajutorul săracilor. Partea I. „Zoe sau Amantul împrumutat”, vodevil cu cântece, într-un act, din franţuzeşte, muzica de Wachmann; Partea a II-a, „Arie din opera Masna” – cântată de d. Mustani. Trio, din opera „Lucreţia Borgia”, cântată de doamna Marţiali şi d-nii Finohi şi Pelegrini; Partea a III-a. „Finalul din opera Lucia de Lamermoor” executat de d-ra Lesnievsca şi de d-nii Mustani, Finohi şi Carol.
***
Articole de presă:
„Miercuri în 31 decembrie, la 8 ceasuri seara s-a urmat deschiderea solenelă a noului teatru. Cu două zile mai înainte lumea alerga la casieria teatrului, grăbindu-se fiecare a se căpui cu bilet de intrare pentru a cea seară. Inauguraţia s-a făcut prin reprezentaţia piesei “Zoe” sau “Amantul împrumutat” de către actorii români (Costache Caragiale, Costache Mihăileanu, Lăscărescu, Diamant, Raliţa Mihăileanu, Niny Wallery, Mariţa Blonda, Catinca Mihăescu şi Raluca Stavescu), şi mai multe arii şi un trio de diferite opere executate de cei mai de căpetenie artişti şi artiste din trupa italiană subt direcţia d-lui Papa Nicola. Toţi banii adunaţi în acea seară au fost destinaţi pe seama săracilor şi se vor împărţi cu o scumpă cercetare şi nepărtinire între cei mai întrebuinţaţi [lipsiţi], de către o comisie rânduită într-adins.
Întinsa şi mult încăpătoarea sală a nouei clădiri, care are jur împrejur trei caturi compuse din 75 loji foarte bogat decorate şi luxos mobilate, jos peste 400 staluri şi sus în galerie, unde cu un preţ foarte mic, se pot împărtăşi de frumoasa şi morala petrecere a reprezentaţiilor teatrale peste 300 persoane cu toată comoditatea, se afla decorată cu multă eleganţă şi strălucit iluminată.
Pe la şapte ceasuri şi trei sferturi sosi m.s. preaînălţatul nostru domn şi fu primit în cele mai entuziaste aclamaţii din partea a toate adunări; orşestra intonă îndată o arie naţionale ce fu ascultată cu o vie mulţumire de spectatori şi făcea să salte de bucurie inimile române.
După aceasta se ridică cortina şi actorii români îşi jucară fiecare în parte rola (rolul), cu o artă ce face onoare d-lui director Caragiali. Artiştii italieni, cu frumoasa lor voce, au încântat adunarea şi d. Papa Nicola, care totdeauna a răspuns cu vrednicie la aşteptarea Înaltei Oblăduiri, îşi va pune silinţele, suntem siguri, şi pe viitor a merita încurajarea şi bunăvoinţa înaltul guvern.
La ieşirea m.s. din teatru, toată adunarea ca printr-o impulsie electrică, pătrunsă de cel mai adânc sentiment de recunoştinţă în privinţa m. sale, pentru numeroase faceri de bine ce în scurt timp părinteasca-i oblăduire a dobândit, cum cele mai desfătătoare grădini de petrecere, acest măreţ şi falnic edificiu ce se poate compara cu cele mai de căpetenie teatre ale Italiei, înflorirea comerţului, siguranţa din năuntru şi alte atâtea binefaceri neîncetat sub ochii noştri, au petrecut pe m. sa, cu cea mai mare bucurie.
(„Vestitorul românesc” – 1853)
„La şapte ore şi jumătate sala era plină şi strălucia în toată splendoarea ei. Afluenţa publicului fu atât de mare, încât preţul unui bilet de intrare se urcă până la un galben pentru un loc de parter. Lojile scânteiau de luxul poleielilor şi de toaletele elegante ale doamnelor, ale căror parure preţioase reflectau razele nenumăratelor lumini şi semănau ca nişte fluturi într-un stup de albine.
O mulţime de uniforme, de coroane, de diamante şi de rochii de gaze [?] inunda acest local de o sărbătoare ce nu se putea compara cu nici una din câte [se] văzuseră până atunci la noi, astfel încât ni se părea un vis şi ne crezurăm pe ţărmurile Senei. Atâta aristocraţie – toate clasele societăţii, toate stările comerciului şi ale burgheziei noastre alergară la această sărbătoare a cultului artelor.
Frumoasă amestecătură, în care erau reprezentate toate forţele şi toate graţiile de la dama de rang înalt cu fruntea scânteind de briliante, până la modesta burgheză în bonetă de tulpan alb şi în rochie simplă de muselin. Ici şi colea printre fracurile moderne abia se mai zărea câte o pulpană de anteriu, câte un colţ de giubea, tristă rămăşiţă a timpilor [timpurilor] trecuţi, eleganţă întârziată a etichetelor fanariote care ne lasă din zi în zi şi se strecoară pe nesimţite în adâncurile uitării.
Cele trei lovituri ale regizorului dădură semnalul de începere; se făcu un minut de tăcere şi auzirăm cu nespusă plăcere preludiile unui flaut – era flautul artistului Folz, care făcu să răsune în majestuoasă sală nişte tonuri suave, dulci şi prelungite. Un tunet de aplauze şi de strigăte de bravo acoperiră ultimele vibraţii. Cortina se ridică şi reprezentaţia se începe cu piesa intitulată Zoe”.
(Cezar Bolliac – „Trompeta Carpaţilor” – 1853)
***
„Teatrul cel nou a fost inaugurat în seara zilei de 31 decemvrie. Monumentul este clădit într-un stil nobil şi într-adevăr artistic; proporţiunile îi sunt potrivite şi distinsa-i simplicitate este imposantă. Dacă privirea generală pare din afară ceva cam serioasă, ea surprinde în mod plăcut intrarea în sală. Eleganţa, strălucitoarea lumină, veselia ce răsare din toate părţile frumoasei săli par a înteţi veselia şi plăcerea şi sunt o dovadă nu numai de competenţă şi dragoste pentru frumos a arhitectului, ci şi a comitetului numit de guvern pentru a supraveghea construcţiunea. În ce priveşte acustica, iarăşi, teatru pare a fi atât de bine chibzut, încât ori din ce parte a sălii se aude în mod admirabil, atât vorbirea, cât şi cântecul de pe scenă.
…Teatrul cel nou din Bucureşti este fără îndoială unui din cele mai frumoase teatre din Europa şi o podoabă a Capitalei. Are un parter de 338 de staluri, împărţite în două categorii, trei rânduri de loji frumos decorate şi deasupra o largă şi încăpătoare galerie. Decoraţiunile sunt opera lui Michedörger şi au fost făcute împreună cu maşinările scenei, toate la Mannheim, iar arhitect al monumentului este domnul Heft din Viena, care şi-a ilustrat cu onoare debutul său în acest gen de construcţiune”.
(“Bukarester Deutsche Zeitung” nr. 2 – ian. 1853)
***
Deschiderea „Teatrului cel Mare” a avut loc miercuri 3 decembrie 1852, cu spectacolul “Zoe sau Un amor românesc”, vodevil tradus de Bobescu, muzica de Ioan Wachmann (Este vorba de o traducere după piesa ”Zoe ou l’amant poęte”, comedie de Scribe şi Mellsville.
***
Spectacolul a început cu uvertura „Claca ţărănească” de I. Wachmann şi primele sunete care s-au răspândit în marea sală a Teatrului au fost ale unei doine.
***
În „Zoe sau un amor românesc” rolurile principale au fost jucate de Costache Caragiale şi Niny Valery. Până la 1877 Teatrul a purtat numele de Teatrul cel Mare.
***
Prima româncă urcată pe o scenă de teatru, la „Cişmeaua Roşie” a fost „cocoana Marghioala Bogdăneasca, româncă de neam, nevasta serdarului Dumitrache Bogdănescu”.
***
„Hecuba” de Euripide a fost cea dintâi piesă de teatru rostită în limba română, în traducerea lui A. Nănescu.
***


Publicat de: Molnar Florin la data de: 31-07-2015, 12:10 pm
Cuvinte cheie: TEXT



 bazat pe 0 notari

Adauga acest text literar in colectia personala Adauga la favorite Recomanda aceast text literar prin Yahoo Messeger Trimite pe YM     Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail Raporteaza continut inadecvat Raporteaza neadecvat! 

Comentarii la acest text:

Nu sunt comentarii la acest text!

Adauga Comentariu


   Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail
Expeditor: (nume prenume) *
Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *
Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal

*
* campuri mandatorii

Citatul ZileiCitatul Zilei  Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu
Se inmultesc tot mai mult operele de arta nascute la sapte luni.
Autor: Vasile Ghica - Categorie: Arta .

Intelepciune.ro va recomanda


Fara Poza

Boris Ioachim
"Ce este pesimistul? Un optimist bine informat." Grigore Moisil "Poeţii nu se ruşinează de propriile experienţe - ei profită de ele." Friedrich Nietzsche
S-a nascut in data de 25-Ianuarie-1967
Oras: Săveni
Judet: Botosani
Varsta: 52 ani
Membru din: 13-Octombrie-2008
Texte publicate: 465

Ultimele comentarii:

Silvia Bebereche - 18-10-2018, 12:17 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 10-10-2018, 8:03 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 24-09-2018, 11:31 am

Silvia Bebereche - 22-09-2018, 9:30 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 22-09-2018, 5:40 pm

Silvia Bebereche - 20-09-2018, 9:21 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 25-06-2018, 12:18 pm

Membrii Intelepciune.ro recomanda


Fara Poza

Mihaileanu Laurentiu
S-a nascut in data de 10-Noiembrie-1953
Oras: Cluj-Napoca, Judet: Cluj
Varsta: 66 ani
Texte publicate: 17


Fara Poza

Contact Cultural - Mircea Duca
S-a nascut in data de 31-Martie-1978
Oras: Baia Mare, Judet: Maramures
Varsta: 41 ani
Texte publicate: 26

Home | Citate Celebre | Citate Noi | Citate Populare | Autori Celebri | Proverbe | Calendar Autori | Pagina Mea | Pentru Site-ul Meu | RSS | Contact
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
Copyright © 07.2007 Intelepciune.ro - Toate drepturile sunt rezervate
Creat si intretinut de Mican Daniel
Creative Projects