TINEREŢEA BĂTRÂNULUI

În vara anului 2000, am avut plăcerea să-l întâlnesc pe Mihai LEONTE şi să-i citesc poeziile tipărite. M-a impresionat stăruinţa cu care într-o lume tributară prejudecăţilor şi unor vechi clişee, acest om se încumetă să fie „altfel”. Că este o persoană deosebită o dovedeşte refuzul domniei sale de a fi un pensionar cu orizonturi închise. Energic şi inventiv, se implică în proiecte sociale şi culturale, menite să aducă stropi de lumină în viaţa celor vârstnici. Abătându-se de la „tipare”, prin eforturi autodidacte, şi-a depăşit condiţia de om cu studii medii, dorind să acceadă dincolo de aparenţe.
Citindu-i poeziile, ţi se relevă permanenta sa nevoie de îmbogăţire spirituală şi de cunoaştere, transformând încercările destinului şi traseele pe care viaţa l-a purtat, în tot atâtea trepte spre înţelegerea mai profundă a lucrurilor, iar poezia i-a devenit cel mai la îndemână mod de a împărtăşi tuturor experienţa sa de viaţă. Încercările literare, se află sub semnul unei continue ascensiuni, caracterizate prin propriile versuri premonitorii, scrise în 1966: „Senzaţional, am cucerit o nouă cotă, Spre piscul muntelui înzăpezit”

Camelia TAMAŞ Scriitoare REŞIŢA
8 noiembrie 2000

Tweet

Publicat de: Mihai LEONTE la data de: 06-08-2011, 5:28 pm
Cuvinte cheie: Mihai LEONTE

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii