Viata este limitata de moarte,
Speranta se stinge in resemnare,
Sentimentele sunt ganduri desarte,
Eternul - doar o clipa trecatoare.


Zidurile reci si umede se inalta pana la cer,
Un gri murdar si gol e decorul lumii stinse;
Zgomotos, atarna greu ruginite lanturi de fier,
Transpiratia se scurge pe fruntile incinse
Si viata insista...
Plamani scuipati in sange, saliva si spume,
O viata in chinuri si groaznica penurie,
In intuneric si frig, departe de lume.
Ce liniste! nici umilinta nu ma mai infurie.
Si viata insista...
Ftizie si ganduri macabre ce bantuie mereu,
Atat a mai ramas din intregul ce forma
Un biet sarman singur mereu, fara noroc si-ateu,
A ramas doar speranta sa moara ultima,
Caci viata insista.

Publicat de: Craciun Cristian la data de: 04-10-2008, 8:40 am
Cuvinte cheie: sfarsit