Intai septebrie,o zi cu-nsemnatate
Macar pentru aceia ce-l stiu si il slavesc;
Bolnavi ce-au fost,acum au sanatate,
Atunci necunoscandu-l,acuma il iubesc;
Prin mainile in tremur de boala blestemata,
Trecu sute si mii de poze cu-ngerasi;
In mintea lui-o lume,o clara nestemata,
Un alfabet facura chinuitorii pasi;
Incatusat si dansul dar fara sa se vada
Ca sufletul ii arde in propria lui soarta,
Isi alina durerea si gandul ca e prada,
Cu cei micuti si sinceri,ce-n minti acum il poarta;
Vartejuri fara numar,furtuni nenumarate,
La-u tot sucit si-n laturi au incercat sa-l duca,
Dar el,el,omul,stia ca e dreptate,
Si darz cum il strim toti,tentatia arunca;
Vorbea senin si tandru de casa lui-spitalul,
Unde erau bolnavi--nepotii lui-spunea;
De ziua sa era un tort si-o cupa balul
Acestui timp ce viata din el o tot cernea;
Curaj si hotarare,dreptate si decenta,
Avid ca sa invete pe altii ce stia,
Zgarcit in regretari si neavand clementta
Pentru acela care mergand pe drum,dormea;
A fost un fenomen,si este,a ramas,
Un punct de referinta in lumea lui,spitalul,
Iar printre noi probnabil,a fost acel om gras,
Inalt,cu capul sus,robust cum este valul;
Sunt mii si chiar mai multi ce-au fost copii la dansul
Oprind din viata lor,tot ce simtesc,o clipa,
Ca sa se-ntristeze,sa scalde ochii-n plansul
Regretului ca-n ceruri o raza se ridica;
A fost ca un talaz aici si-n lumea toata,
Ne cunostea ca neam oricine pana-n Tosca
Prin mintea lui si mintea laudata,
Prin sufletul de om,prin domnul PESAMOSCA;
In ziua de intai septembrie,TE-DEUM,
Se hotarara Sfintii pe Domnul sa il roage,
Primit sa fie-n RAI,acolo unde drum
Facuta-si PESAMOSCA de cand aicea trage;
Sa-i ierte Dumnezeu pacatele cu dansul,
Mormant sa-i fie cerul si sufletele noastre,
Iar pomenit sa fie cand de durere plansul,
O sa-l invie-aicea,in lipsurile voastre.
Publicat de: Costel Suditu la data de: 05-09-2011, 12:15 am
Cuvinte cheie:
regrete | tristete | viata | durere | despartire