TATA MARE…
Tata mare cât trăia,
Să am drumul drept în viaţă,
Multe sfaturi îmi dădea
Ca să-mi fie de povaţă.
Dintre ele-mi amintesc
Unul, spus aşa, în şagă:
,,Nepote, înger ceresc,
Cât vei sta în lumea dragă
Şi-ai s-ajungi, cum vrei prea bine,
O persoană ,,clasa prima”,
Să nu-ncepi să ,,faci pe tine”!
Pentru asta ai latrina.
Văd că râzi, ce bine-ţi şade,
Cu-acest râs zglobiu, curat,
Dar mulţi oameni cumsecade
Acolo, ,,sus”, au uitat.
Îi întâlneşti la tot pasul,
În lipsă de argumente,
Dau din mâini, ridică glasul,
Scapă pe ei excremente.
Sus, oricine e puternic.
Acel ce se crede zeu,
Îţi spun eu, e un nemernic,
Ce-a uitat de Dumnezeu!
Cam cât de deştepţi sunt unii
Se cunoaşte dintr-o dată
Când fac ,,fîs” în văzul lumii
Isteţimea de-şi arată.
Aşadar, copil necopt,
După fapte să se vadă
Dacă eşti sau nu “deştept”,
Nu ,,scăpându-te” pe stradă,
Unde chiar cei mici, ca tine,
Pot distinge foarte clar
Bob stricat în boabe bune
Cal de rasă de măgar”
Şi se ,,ambala” tataia,
Eu râdeam pe săturat,
Nu ştiam în vremea ceea:
,,Doamne-i prea adevărat…”
Saviel
Publicat de: voicu vasile la data de: 09-03-2010, 4:26 pm
Cuvinte cheie:
poiezie
Tata mare - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
