Talisman



În medalia veche ascunsă sub haină
Mai păstrez o șuviță din timpul pierdut
Ca din vreme în vreme s-o caut în taină
Să nu uit cum risipa de mine-a durut.

Mai păstrez un crâmpei din decretul de moarte
Dat iubirilor noi ce s-or naște prin ani
Ce mă-nvață tăcut cât să văd de departe
Spre deșert peste vârf înverzit de castani.

Țin acolo un ciob de încredere oarbă
Cu genunchii răniți de atâtea căderi
Să nu uit de tranșee dosite sub iarbă
Ce-ncolțește-’nșelându-te încă să speri.

Sub capacul ne’ntoarcerii timpul îmi este
Talisman nevrăjit lunecându-mi pe piept
Să-mi slujească de strajă sau tristă poveste,
Ne’mblânzit să mă țină pe drumul cel drept.

Totuși nu-mi voi lega în credințe păgâne
Visul slobod ce-aleargă spre-un mâine deplin.
Talismanul mi-e spaimă, Iubirea rămâne
Pasul sprinten al vremii spre veșnic destin.

Silvia Bebereche

Publicat de: Silvia Bebereche la data de: 09-10-2018, 1:20 pm
Cuvinte cheie: risipa | iubire | vis