Avem o ţară de poveste...
Farmecul e-n lumea ei.
Vântu-adie spre ferestre
Aroma silvică de tei.

O, Moldovă, ţară-mamă,
Tu eşti scumpul meu meleag
Simt mereu: un dor mă cheamă,
Aşteptându-mă în prag.

Moldova mea — ţară de vise,
Pământul meu — tu, plai creştin,
Faţa ta-i spre cer deschisă,
Precum faţa unui crin.

Râuri vii cu apă lină,
Codri seculari, giganţi...
Ce boltă caldă şi senină
Peste corpul tău înalţi!

Apele-ţi, ce curg alene
Până-n zori — cu glas de zeu,
Parcă-s sângele din vene,
Care trec prin corpul tău

Şi codrul chiar, cu frunza-i deasă..
De-asculţi în noapte şoapta lui,
O altă vorbă mai aleasă
Şi înţeleaptă parcă nu-i.

Şi soarele e mai fierbinte,
Şi norii par mai azurii.
Şi dragostea cea de părinte
E mai aproape de copii.

Şi totu-aici aşa-i de bine,
Că nici să crezi nu e uşor
Până şi zilele-s mai pline
Şi chiar mai lungi în felul lor

Şi-atât de veselă-i privirea
Când vezi doar zâmbete pe drum
Aicea pân’ şi despărţirea
Este mai altfel nu ştiu cum

Un dor in inimi se trezeşte,
Când reasculţi acelaşi Imn.
Şi-aceeaşi limbă ne uneşte
Până şi azi, care-o vorbim.

Istoria ne tot adună,
Cu dor, de pragul părintesc,
De-aceeaşi datină străbună
Şi-acelaşi sânge creştinesc

De vin chiar alte vremi străine
Să ne lipsească de poveşti
Tu vei rămâne pentru mine
Moldova mea, aşa cum eşti

Tweet

Publicat de: Diana Enachii la data de: 01-05-2011, 1:07 pm
Cuvinte cheie: tara | pamînt | poveste | rîuri | codrul

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii