Umbra lăsată de gând
înduioşează aduceri-aminte
eu văd prin sufletul lor stele
ce au risipit în fânul proaspăt cosit, durere
şi-n noapte, fântâna mai cântă-o iubire
dălduită în Marmora neagră
mireasma de tei cade amară
***
Noaptea mi-a spus să-i sărut Luceafărul
la ora părăsită
când baterea de aripi devenită clipă
acoperă mâna cerului – ursită.
***
Valurile verzi se prefăceau în negre cuvinte
şi cântecul lor înălţau spre Isus rugăciune
ochii albaştri plâng noaptea pe-o frunză căzută
nimic n-a rămas din durerea ascunsă.

Publicat de: Lucretia Ionescu Buiciuc la data de: 07-12-2010, 1:53 pm
Cuvinte cheie: tristete