Nici speranţă nu mai este,
Din abis durerea cade,
Parcă eşti dintr-o poveste,
Între două acolade.
Nimeni nu te mai iubeşte,
Şi depresii te apasă,
Iar supliciul se lărgeşte,
Te îndrepţi cu paşii repezi
Spre o moarte fastuoasă.

Niciun zeu nu îţi îngână,
Suferinţa ta imensă,
Nu ai vrut aşa fortună,
Într-o lume-atât de densă.
Şi conştiinţa te-asupreşte,
În genunchi tu cazi şi plângi,
Nimeni nu te miluieşte,
Pentru tot ce ai făcut,
Tu ai vrut în iad s-ajungi.

Tweet

Publicat de: Dimmu la data de: 24-12-2009, 3:46 am
Cuvinte cheie: supliciu

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii