Sunt bine, mamă!
doar că...
păsările cerului
se strâng, în fiecare seară,
la fereastra mea
cerându-mi tribut-
-lacrimi de dor
preschimbate-n sânge-,
pentru îndrăzneala
de a le fura zbor,
în toamna anului trecut.
Sunt bine, mamă!
doar că... viața
mi-a mai săpat un rid
împrejurul ochiului stâng,
în ultimul an.
cel drept iși cântă
și acum clipe de vis
trăite pe meleaguri străine.
Sunt bine!
doar că...
vezi tu, mamă...
noi două n-am vorbit niciodată
despre golul lăsat
de inelul slăvit în altar,
al unui bărbat.
Nu mi-ai spus că... macină
și macină, până nu mai rămâne nimic
decât ridul ochiului stâng
ce se-ntinde, precum o cataractă,
trecând prin cel drept
până în inimă, mamă...
până în inimă...
Sunt bine!
doar că...
în fiecare noapte
cerul meu e gri.
și oricât de tare mă străduiesc
să adun stele,
raze de lună mă despică, dureros,
spunându-mi
că... nu sunt ale mele.
Nu mi-ai spus niciodată
despre dimineți
cărora trebuie să le zâmbesc,
chiar dacă
sufletu-mi trudesc
peticit de nesomn.
Ori despre perna, tristă, fără stăpân
care își schimbă, în fiecare zi
așternuturile sărate.
Noi două n-am vorbit niciodată
despre multe lucruri
despre multe păcate.
dar...
Sunt bine... mamă...!


N. D.

Publicat de: Nina Dinu la data de: 14-06-2011, 7:10 pm
Cuvinte cheie: suflet