...Dispare repede inoceanţa noastră,cât ai clipi,
şi secunde de ai număra nimic n-ai mai găsi...
Azi mi-am cusut o altă personalitate pe trup:dominată de gânduri,cufundată-n visare,mama cuvintelor neîntelese,procreate în imenistatea goliciune dinăuntru meu.
Şi aşa ies în ploaia de afară,păsind încet,fără să zic nimic.Parfumul ei rătăcit îmi desface haina,las ploaia să mă pătrundă.Alunecă fin,simt fiecare picătură ,iar fiorii reci se ghemuiesc în mine găsind toate rănile ascunse în drumul lor.Scrâşnesc din dinţi,mă ustură...dar ploaia mi le curăţă, suflând apoi cu granule de nisip ca să-mi întregească trupul de lut.

...Adulmec vise,întinzand mâna să le prind printre picurii ce din nori ţâşnesc,
Caut caldură,îmbrăţisând străinii cuprinşi de răceala dimprejurul meu,
Privesc în van ca să descopăr culori vii în griul pitoresc,
Mint că eu cunosc lumea aşa cum e...eu o cunosc în felul meu.
Cunosc atâtea,încât regret că nu ştiu nimic.Aş prefera să mă sting în întuneric,fără să mă zbat,ca o flacără fără aer,decât să-mi ard pielea fină,ofilind încet în durere, sub razele fierbinţi ale realităţii.
Deci nu-mi spune nimic,nici nu vreau să aflu!Mi-e teamă şi nu aş vrea să ştiu...lasă-mă în umbra întunericului,aici mă simt altfel,mă simt în siguranţă.

Tweet

Publicat de: Ghita Alexandra la data de: 13-02-2010, 11:29 pm
Cuvinte cheie: vise | nimic | straini | dorinta

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii