Sub insemnul dragonului- Capitolul 2~Arihna

1.
După 100 de ani de război, timp în care regatul Jadenne devenise un regat pustiu şi neroditor, din cauza suferinţelor, se născu în sfârşit copila care urma să îndeplinească profeţia.
Era fiica unor nobili, care trăiau într-un sat de la marginea regatului, numit Kronikels. Părinţii ei erau Fabienne de Kronikels, iar tatăl său era Enkiden de Kronikels.
Mama sa era o femeie inteligentă şi frumoasă. Existau zvonuri în regat că ea era cea mai frumoasă, dar nimeni nu ştia sigur cum arăta iar aceasta rămânea doar un zvon.
Ea nu a avut un nume decât la vârstă de 1 an. Aşa era tradiţia şi trebuia respectată. Mama ei se plimba pe malul râului Sur. Deodată auzi un susur. Curioasă din fire se avântă în direcţia sunetului. Dar mare-i fu surpriză când se trezi pe fundul unei grote. Căutând o ieşire, găsi o inscripţie pe piatră. Ea ştia toate limbile din regatul ei, inclusiv cele străvechi. Descifră uşor simbolurile şi descoperi uimită un nume: Arihna. “Ce nume frumos.” se gândi ea. “I s-ar potrivi perfect fiicei mele.” Găsi o ieşire şi când se întoarse acasă îi spuse soţului său de nume. El fu de acord şi numele îi rămase Arihna.
În timp, ea creştea şi se făcea din ce în ce mai frumoasă. Când ajunse la numai vârsta de 4 ani ea promitea să devină o magiciană foarte bună, dar şi o luptătoare desăvârşită. Dar cum în timp profeţia se pierduse, nu se mai ştia nimic de copilul care va aduce pacea.
Într-o zi, Arihna se juca nestingherită cu un fluture. Ea mai avea şi nemaipomenita putere să poată vorbi cu animalele. Mama ei torcea în fundul grădinii, iar tatăl său negocia cu un negustor. Viaţa era foarte frumoasă în Kronikels, iar copila găsea mereu ceva de făcut.
Deodată, se auzi un zgomot ce semăna cu tropotul cailor. Tatăl său întoarse curios capul să vadă despre ce era vorba. Observă îngrozit că trupele inamice năvăleau peste sat.
-Fabienne! strigă el, lăsând să se vadă o urmă de nelinişte în sufletul său.
-Da? răspunse ea calmă.
N-am crezut că vom fi atacaţi, dar uite-i cum năvălesc peste sat! Dute cu Arihna la râul Sur. O să vin şi eu în câteva momente. Trebuie să ajut la evacuarea satului.
Bine! îngâimă ea speriată.
În acel timp, Enkiden îi spuse negustorului,care îl aştepta cu sufletul la gură, despre invazie.
Oh nu! Soţia mea! Copii mei! Trebuie să plec! urlă negustorul disperat.
Din fericire satul era foarte mare şi invadatorilor le-ar fi luat mult să-i omoare pe toţi. Dar totuşi asta se întâmplă.
Haide, Arihna! zise mama cu inima bătându-i de să-i iasă din piept.
Dar unde mergem, mami?
La râul Sur! spuse ea trimiţându-i un pupic.
Enkiden venise şi el între timp şi o sărută pentru ultima oară.
Acum plecaţi!
Dar nu vi şi tu, tată? îngână ea cu inocenţa ei obişnuită.
Ba da ! O să vin imediat!
Fabienne luă copilă în braţe şi plecă pe uşa din spate. După ce ieşise din sat, şi se credea în siguranţă, se opri puţin. Dar ea nu ştia că în spatele copacilor se afla un inamic. Un vâjâit se auzi şi o săgeată îi străpunse pieptul.
Mama! strigă speriată Arihna.
Dute! Fugi! zise Fabienne încet.
Mama! mai spuse ea cu ochii înecaţi în lacrimi.
În acest timp şi tatăl ei fu lovit de lama rece şi însângerată a unei sabii. Arihna fugi spre râu. Dar când se întoarse văzu fostul sat în care locuise si porni in plâns.
Oh nu! îngână ea tristă.
Observă cum trupele inamice revendicau bunurile foştilor vecinii. Rămase înţepenită astfel gândindu-se la trecut. O trezi numai un fâlfâit de aripi. Fetiţa se întoarse si văzu o creatură mare şi elegantă în faţa ei. Îşi şterse uşor lacrimile de pe obraji.
Ce eşti tu? întrebă ea, cu ochii sclipindu-i de curiozitate.
Eu? zâmbi ciudata creatură.
Da! zise ea încă sughiţând din cauza plânsului.
Eu sunt o creatură mistică, continuă el perindându-se prin faţa ei, şi mă numesc....Silver.
Dar ce eşti?! îngână,dezamăgită de răspunsul lui.
Un dragon! Nu ştiai?
Nu!
Arihna se uită cu ochii ei mari la el iar dragonul începu să râdă.
Se pare că nu ştii prea multe despre lumea asta, aşa-i?
Hmm, nu...
Păi atunci lasă-mă să te-nvăţ!
Hmmm.... Bine! strigă ea plină de încântare.
Dragonul îi arătă drumul şi ea îl urmă. Trecuseră mai multe movile şi ajunseră la râu. Acolo Silver îi spuse să se urce pe spinarea sa, dar fetiţa nu acceptă de prima dată, şi se lasă rugată şi a doua oară. În final se suise pe spatele lui şi constată stupefiată ce fină era pielea lui. Îşi întinse aripile mari iar încet, dar sigur, se ridică în aer. Arihna strigă de uimire văzându-se la aceea înălţime. Muşchii se contractară iar ei începură să zboare.
Chiar! Nu mi-ai spus cum te cheamă! zise dragonul.
Arihna! răspunse cu mândrie.
Frumos nume!
Mulţumesc!
Trecură munţii şi văi şi ajunseră în faţa unei câmpii. Acolo Silver coborî în faţa unei grote. Fetiţa se dădu uşor jos de pe spatele lui şi intrară amândoi în ea. Era îmbodobită cu tot felul de picturi ale marilor pictori din Jadenne. Era plin de cărţi aşezate frumos şi ordonat pe rafturile care se întindeau cât vedeai cu ochii. Rămase uimită când văzuse acolo volume dispărute de cărţi, inclusiv cărtile strămoşilor. Aruncă o privire curioasă prin toată sala iar ea se întristă din nou gândindu-se ce mult i-ar fi plăcut acele cărţi mamei sale.
Ce este? întrebă dragonul.
Mie dor de mama! îngână ea printre lacrimi.
Silver se uită la ea plin de compasiune şi o luă în braţe. Fetiţa se ghemui la pieptul lui şi începu să plângă cu lacrimi de crocodil. El îi explică cu greu că unde ajunse mama şi tatăl ei era un tărâm foarte frumos, dar asta nu o consolă. Ea dorea ca ei să fie cu ea şi s-o strânga în braţe. Se potoli abia după aproximativ 3 ore.
Te simţi mai bine acum? întrebă grijuliu el.
Da...răspunse Arihna.
Vrei să te învăţ vrăji care le sunt încă necunoscute poporului tău?
Da!
Vrei să te învăţ să lupţi mai bine chiar decât Maestrul Wallen din ţara voastră?
Da!! strigă cu încântare.
Dar va trebui să locuieşti aici şi va trebui să-ţi dai toată silinţa.
Da! Oricum nu mai am unde altundeva să mă duc... oftă ea.
După asta, Silver porni către fundul peşterii, iar fetiţa îl urmă. Ajunseră la ceea ce ar fi trebuit să fie un pat uriaş. Deloc confortabil, era facut din piatră acoperită cu fân.
În ăsta trebuie să dormim?!
Nu dormim. În ăsta dorm eu. Tu o să dormi acolo. Îl ţin special pentru vizitatori de marimea ta, râse el.
În faţa ei se profila un pat de dimensiuni satisfăcătoare, acoperit cu un cearşaf de mătase. Plapuma era făcută din lână de oaie, un soi regesc şi învelită în satin. Numai în palatele regalităţii găseai aşa ceva. Pernele erau confecţionate din cele mai fine pene de gâscă. Patul, ce arăta mai mult a baldachin, era înconjurat de nişte perdele de Edelweiss, celebre în regatul Jadenne.
De unde ai tu aşa ceva?! Întrebă nedumeriă Arihna.
Păi am şi eu sursele mele...
Wow!! În viaţa mea n-am mai dormit pe aşa ceva!! Chiar dacă fac parte din nobilime, numai regele îşi poate pernite aşa ceva!!!
Mă bucur că îţi place locuinţa mea, tânără doamnă.
O ador!!! strigă încântată ea.
Şi mai am ceva pentru tine... zise Silver scoţând de la spate o cămaşă de noapte din mătase.
WOW!!! Mulţumesc muuuuult!!! Nu ştiu cum să te răsplatesc!!!
Nu trebuie decât să fii cuminte şi ascultătoare cum ai fost şi până acum. Acum stingerea!
Bine! Noapte bună!
Noapte bună şi ţie!
Dragonul suflă în lumânare şi întunericul înghiţi camera.

2.
Ziua fu întâmpinată de cântecul duios al păsărelelor. Arihna deschise ochii încet şi privi către peştera imensă. Când întoarse capul în direcţia patului lui Silver , nu reuşi să îl zărească. În faţa ei apăru o creatură mică, cam jumătate cât ea.
-Ce eşti tu? întrebă curioasă ea.
-Păi, eu sunt o zână a pădurii. Vezi tu, în lumea asta există mai multe feluri de zâne: în regatul Jadenne, de exemplu, sunt zânele luminii.
-Zânele luminii?! Dar nu le-am văzut niciodată.
-Tu nu le-ai văzut, dar ele există. În regatul Valkyr, sunt zânele întunericului, în Regatul Îngheţat sunt zânele de apă, zise mica creatură încet.
-Am înţeles. Am aflat atât de multe lucruri de când am venit aici... Dar cum te cheamă?
-Mă numesc Kardel. Dar tu?
-Păi, eu sunt Arihna. Acum hai să mergem să îl căutăm pe Silver.
-Nu trebuie, draga mea, se auzi o voce. Aici sunt.
-Silver?!întrebă uimită Arihna.
-Da, eu sunt, numai că în forma mea umană. Numai astfel te pot învăţa secretele mele. Acum haide, vino după mine.
Cei doi intrară în camera pe care Arihna o văzuse cu o zi mai devreme. Silver se opri deodată şi luă o carte de pe raft.
-Asta ar trebui să fie bună pentru început, zise el şoptit.
Cu cartea aleasă se îndreptară spre altă cameră, pe care ea nu o mai văzuse. Usa se deschise incet si cu zgomot, aparent nefiind impinsa de nimeni.
-Oau! Cum s-a deschis aceasta usa singura?intreba ea.
-Pai, e magie! Cu magie poti realiza o multime de lucruri, sa stii, draga mea.
Arihna păşi încet în camera misterioasă. Tavanul era acoperit de scene străvechi din timpul Marelui Război. Tapiserii care descriau faptele eroice ale dragonilor umpleau camera. În ea se mai aflau şi obiecte legendare. Nu mai văzuse niciodată aşa ceva.
-Aici o să ne antrenăm, răsună glasul lui Silver.
Dragonul păşi încet spre centrul camerei. Îi făcu şi Arihnei un semn, ca să-l urmeze.
-Ia spune-mi, te rog, ce-ai învăţat pâna acum, zise acesta aşezându-se confortabil pe un scaun din apropiere.
-Păi eu ştiu o vrajă de vindecare, Vinderium, ştiu să fac un glob de lumină, cu vraja Luminium, şi o rază de magie.
-Aş cam vrea să uiţi tot ce ai învăţat până acum.
-Cum aş putea să uit tot ce m-a învăţat mama mea?! Cum poţi să-mi ceri aşa ceva? ţipă Arihna.
-Te rog ascultă-mă, eu nu îţi vreau răul. Trebuie să mă asculţi pentru a putea reuşi. Îmi pare rău.
-Of, bine... se plânse ea.
-De acum în fiecare zi o să-ţi dau mai întâi o lecţie de magie, unde de etică şi comportament printre diferite popoare, o oră de limbi străvechi şi străine, unde de strategie şi una de luptă.
-O să fie cam greu. Mă obişnuisem cu un program mai lejer, zise Arihna, îcercând să-şi înăbuşe tristeţea din glas. Arată-mi, te rog, ce să fac.
Silver se ridică de pe scaun, se aşeză în mijlocul unei picturi de pe podea. În mâna sa apăru o uşoară licărire a unei lumini abia născute. Aceasta se mări, sclipirea argintie accentuându-se a fiecare pas. Arihna se uită puţin către Silver. Ochii săi întrezăriră părul roşcat al dragonului şi ochii acestuia, care sclipeau ca două diamante. Era aşa de frumos! Globul de lumină păli, ajungând înapoi de unde apăruse.
-Acum încearcă şi tu, o îndemnă Silver.
La început, Arihna reuşi să facă un glob de lumină de mărimea unui vârf de ac. Silver o îndemnă din nou, iar acesta, ca cel din urmă, se stinse, dar ea reuşi să facăsă apară unul şi mai mare. De acum simţea cum energia vie a luminii o copleşea, făcând-o să-şi piardă cunoştiinţa. Silver privi îngrozit cum Arihna fu înconjurată de o aură de energie mov. Ochii ei căprui fură năvăliţi de culoarea magiei nemuritoare. Globul de lumină explodă, producând un zgomot asurzitor şi aruncând totul din jurul lui. Dragonul apucă să îşi făurească un scut magic. Particulele mici de lumină mov se împrăştiară în cameră. Arihna căzu extenuată pe spate. În timp ce Silver alerga ănspre ea, îşi reveni înapoi în simţiri. Se trezi în strânsoarea înăbuşitoare a lui Silver.
-Arihna, eşti bine_ întrebă dragonul gâfâind.
-Daa... Dar ce s-a întâmplat aici?
-Îmi pare rău, este numai vina mea... Trebuia să ştiu că incă nu eşti pregătită pentru asta. Cum te simţi?
-Păi, mă simt la fel de bine ca înainte, răspunse ea.
Silver rămase înmărmurit auzind răspunsul fetei.
-Hmmm... bine atunci. "Nu ştiam că este aşa de rezistentă... Cred că asta este foarte bine.", murumură el în sinea lui. Azi am să te las în pace. Nu vreau să te suprasolicit. Dacă vrei, poţi să ieşi pe afară, dar numai prin împrejurimi. Să nu treci de râul Sur, bine_ Şi să nu uiţi să îliei şi pe Kardel cu tine.
-O să-mi placă la nebunie să ies afară, căci nu suport să nu văd frumosul albastru al cerului în fiecare zi.
Zicând acestea, ea ieşi din cameră voioasă, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
"Mda.. desigur. Eu am rămas singur să curăţ asta." râse Silver în sinea lui. "Măcar ea e fericită."

Publicat de: Maria Macavei la data de: 08-03-2011, 6:11 pm
Cuvinte cheie: sub | insemnul | dragonului | roman | fictiune