Frunze cresc pe ramul tanar, mici tuneluri luminate
Par in timpuriu de roua, ca margele insirate!
Merg in leganare-a zarii, drumul duce catre tine,
Bob cu bob ma lacrimeaza, trifoiasul in suspine!

De ce plangi micuta fira? Dimineata este vie!
Iaca-ti plang voinice tie, si iubitei papadie!
Eu o vad din desul verde, gratioasa, volatila,
Ea nu-mi vede chipesia unicata trifotila!

-Te intreb pe tine tata, daca ai vazut vreun altul?
In imprejurimea zarii, mai frumos in tot Banatul...
-Ma smintesc de grija-i mare, poate o avea p-orcine,
-Nu-ma du-te de intreab-o daca a aflat de mine!

-Nu ma duc firita frate, pentru inima-ti slabita...
Are lunca toata-n paru-i si de alunis iubita...!
Uit-o, uita zarea mare, pentru unul mic ca tine,
Multumeste-te cu roua ce-ti alina setea-n zile!

Si-mi urnesc cu jale pasul, din poiana de trifoi,
Mi se dete-ra deoparte alti scaie-ti ce nu ii voi
Si ajuns la cetinisul langa poala unui brad,
Imi aprind un soare-n ochiul cel de tine sarutat!

-Zestrea ta iubita zare sub cupola albastrie
Ma promite vesniciei , cu divina-ti maiestrie!
Dara! numa'am un bai...! O neliniste pe buze;
-Cum de pe rochia ta? Se colora buburuze!

-Da-mi si mie o deriva, din al tau maret color
Ca a mea mandra sa fie, rau privita de popor...
Si in tinda miresmata diminetile sa-i duc
Tot acest buchet de vraja, fin ornat cu frunzi de nuc!

-Apoi sa-i ajut in toate, printe ite-n razboit
Sai strecor in paru-i fraged firulet-fin aurit,
-Si sa-i cos o ie noua, alba cum e pielea ei
Cu crengute de vinila, sa-i fac coroana din tei!

Pentru unul care viata si-a urzit-o in iubire...
Omenirea ma dezvata sa o vad in implinire...
Iara sufletu-i cenaclu, afumat de lumanare...
Cand o stiu plangand in ruga, dinainte de culcare.

Am ublat ca sfesnic viu, intr-u vesnicia lumii;
Pasul ce-l apas il stiu prin padurile cununii,
In castelul parasit am nutrit imensul dor;
Si sfidez cu nepasarea in folosul tuturor.

Mi-am ascuns dorinta-n piatra, unde nimeni nu o cata'
Mi-am tradat firul de iarba pentru un complot de ceata;
Dar acum cu zarea-n mana fac alegere, ca-n turma
Cand in staolul de stana... iti alegi ceva de curma!

Imi incap toti universii, voiajorii de flotila
Peste marea lor traversa varsand sange fara mila
Numa' un mirean ca mine, inarmat cu scut si smera!
Va invinge inc-o data si va fi pe cer himera!

-Un ostas vrednic de tine, vrea sa-ti fie iia pura!
Alungand tristetea-n lanturi condamnata pe vecie...
Si in noi sa intre zarea, cu idilul ei si vraja
Ni-om' iubi ca oameni simpli, in credinta ce ni-e straja!

Tweet

Publicat de: Marangoci Elvis Constantin la data de: 23-05-2012, 10:00 pm
Cuvinte cheie: Feciorie/naivitate | inima/strengareala | poezie de dragoste | iubitei | puritate

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii