Home     Librarie Online     Citate Celebre     Autori Celebri     Proverbe     Cenaclu     Adauga Text Cauta Citate


     STIXUL - back


A Stixului apă în maluri desparte
ce viață a fost, de ce va fi moarte.
În nouă ocoluri se-avântă cu spume,
din moarte,-ndărăt, să nu scape urme.
Trecând peste el în Hades ajung
acei ce în viață păcate tot strâng.
Un mal de-i mai verde, vizavi e-ntinat,
iar Stixu',-ntre ele, e loc de uitat.
Lumina se-neacă în negrele-i ape,
ca-n lumea de-apoi, doar noaptea să scape.
Clepsidre, și ceasuri, ale timpul chip,
în el scufundate devin un nimic.
Când zeii se tem de a lor necredință,
pe relele-i ape-și depun juruință.
Pe malul ce vieții îi cântă prohodul
al morților zeu 'și-aruncă năvodul.
Luntrașul Charon, plătit cu un ort,
îl tot traversează, cărând câte-un mort.
Milenii-au trecut și răul sporește,
iar „bunul”, cu barca, prea ostenește!
Ca treaba să meargă, l-așa afluență,
nevoia l-a-mpins să-și ia asistență.
El calfe-a-ntocmit, lustruite cu spor,
pe morții-ndrăciți să-i care de zor.
Dar, ele-s școlite și când se uzează
le cade cam greu de nu și rentează.
Luntrea e-aceeași, și vâsle la fel,
tot jegul în apă, doar prețul nu-i el!
S-ajungi pe tărâmul ce vecii-i imită,
alegere n-ai și moartea profită!
Dar, iată povestea, chiar eu am murit,
dar ceasul n-a fost și... am revenit!
Prin ce am trecut mai jos am să spun,
eu știre dând, astfel, că ortu' nu-i bun!
De Stixul vreți voi să-l treceți uscați,
speranța s-o pierdeți în ce popii dați!
.......................................................
Pe vinete unde-o nălucă vâslește
în luntrea ce este eternului veste.
Ajunsă-n liman, deloc mulțumită,
se-ndreaptă de oase, vădit plictisită.
Pe țărmul ce vieții îi trage zăvorul,
ezită stihia să-și poarte piciorul.
Dar sarcină are, ce-i dată cu rost,
să-i ducă pe morți, peste râu, contra cost.
Și saltă strigoiul, lipsit fiind de sârg,
ferindu-se-n poale de zoaie ce curg.
Spre ei se urnește, plutind prin văzduh,
cu straiele-i negre-n postură de duh.
Orbitele-i-s goale sub fruntea bombată,
iar dinții răriți în gura căscată.
Mișcările-i bruște se-aud însoțite
cu trosnete seci de oase ciocnite.
Ajunsă în front privirea-i măsoară
pe noii sosiți cu lotul de-aseară.
Îi numără, parcă, pe gânduri ea pare,
ceva nu-i „ok”, transportu-i prea mare!?
Se freacă pe țeasta de piei dezvelită
și-n sus se tot uită, din cap dând stârnită.
Bărbia și-o mișcă, de rău parcă-ar spune,
apoi, iritată, pe treabă se pune.
Din câți așteptau, cu ortul în mână,
spre mine atenția-n grabă-și adună.
Cu ochii-i, ce nu-s, mă privește pătruns,
iar mâna ce-o-ntinde, cu pumnul e strâns.
Îmi clănțăne dinții privind la nălucă,
șiroaie-nghețate mă trec pe sub cârcă.
Mai face un pas, arătând către barcă;
duhoarea i-o simt, sunt tot doar o vargă!
Îndemnuri le-aud, venind din alai:
„t t tu b b banu' n n nălucii t t treb'e s să-l dai!”
Deodată-mi revin; de spaimă-am uitat
de taxa ce-i pusă pe „mort-traversat”.
Grăbit, să nu supăr stihia ce-așteaptă,
mă caut de ortul primit pentru barcă.
Era printre lucruri, în haină-ndesate,
ce-ai mei, au crezut, că-s bune în moarte.
În mână țineam ce era doar un ban;
cum zic, să n-o supăr, i-l întind cu elan.
La groaza ce-aveam și mirarea m-apucă;
moneda de-i dam, nu voia să mă ducă!
O văd, mai apoi, cum pumnul desface
și-n palma-i de oase... o sută îi zace!
Mă uit ca nărodul la... ce-n mână avea,
apoi la moneda, ce-n palmă-mi ședea.
Îi dau a-nțelege că am doar atât;
ea, nemișcată, hârâia, scurt, din gât.
Un altul, ce sta, lângă mine, proptit,
mă-mpinge și-n fața pășește fălit.
De unde, nu știu, cu-o sută apare
ce-o scuipă, lipind-o pe fruntea ei tare.
Deodată, năluca, se schimbă-n purtări,
cu mâna ia suta, privind-o în zări.
De barbă și-o freacă, deplin mulțumită,
dorința-arătând, că-i este-mplinită.
Din poale, apoi, cu-ncetul strecoară
ceva ce păreau... ștampile pe-o sfoară!
Cu greu o găsește pe cea nimerită,
căci mâna-i uscată mișca ostenită.
Îl cheamă, spre ea, pe cel ce-a plătit,
să-i aplice pecetea cu drumul sortit.
Pe noi, ce priveam, cu-n gest ne amână,
clientul, cu suta, în luntre să-l pună.
Se uită, apoi, printre cei ce-au rămas;
cum unul nu „mișc㔠își ia bun-rămas.
Iar barca împinsă din maluri uitate,
se-avântă-n vâltoarea de ape-nspumate.
Și luntrea plutește pe apele grele,
cu-alesul din ea spre iad de cinci stele.
............................................................
Uimit, de ce văd, un pas fac în spate;
de alții mă-mpiedic cu guri tot căscate.
O vorbă n-aud! Liniștea-i mare,
nimeni nu mișcă, totu-i stupoare!
Mă-ntorc spre poteca pe care-am venit;
cortina-i căzută... sensu-i oprit.
Mă uit împrejur; cuprinsul e-n ceață,
doar apa cea rea, e tot ce-am în față.
Cu banul arunc după luntrea plecată;
din ea, cel cu suta, un deget mi-arată.
Privesc la mulțimea-ntre lumi părăsită;
pe chipuri, albite, deruta-i vădită!
Se caută-n haine, la gât, pe la mână
de-o valoare, ceva, ce strigoiul îmbună.
Mă-ntorc către STIX, m-apropii cât pot,
o singură cale mai văd, doar să-not!
Ideea-ar fi bună, curaj de-aș avea,
când văd, însă, apa, mă tulbur ca ea!
Să cer ajutor... dar toți sunt ca mine!
Cine-ar putea, să mă-ndrepte în sine?
Mă las în genunchi, să cer îndurare;
dar cui să mă rog, acum, la strâmtoare?
O viață-am crezut că omul e-alesul,
și culmea de unde... priveam universul!
Că mintea, și gându-i sunt totul în lume,
doar ele-l ridică, prin ele... supune.
Stăpân m-am crezut în lumea de piatră,
de moarte-am uitat; în veci eram vatră.
Și, iată-mă-aici, cu spaima în oase,
micimea simțind-o în mințile-mi scoase.
Că Tu ești aievea... nicicând n-am crezut,
că-n moarte e viață, să cred, n-am putut!
Ajută-mă Doamne... înțeleg c-am greșit,
arată-mi o cale și... solemn, îți promit...
Ceva mă cuprinde, curând îmi dau seama;
mă ridic, îmi fac cruce, dispare și teama!
Alți pași fac în față, picioarele-s ude,
din spate un murmur de groază se-aude.
M-arunc în vâltoarea purtată de ură;
îmi intră în ochi, în urechi, și prin gură!
Mă ustură nasul și gustul mi-e-amar,
iar limba mă arde, lingând parcă jar.
Săltat sunt de valuri duhnind a nămol,
bulboane se sparg în juru-mi și dor!
Mă trag, în adâncuri, vârtejuri vuinde,
m-agit căutând cu mâini a mă prinde!
Mă ține nămolul cuprins de picioare;
mă sufoc, dar și lupt să ies din strânsoare!...
Îmi pierd conștiența, dar totuși sunt treaz!
Râzând, cred, de mine, Ahile-i, cel breaz!
O văd chiar pe Thetis; în apă îl ține,
eroul, din el, se zbătea... mai, ca mine!
Dar gândul, ce-mi vine, mă lasă-n uimire,
Thetis, Ahile, și Stixul îmi spun... nemurire!
....................................................................
Îmi revin... A fost vis!? Ceva mă atinge!
Suspine aud, ș-un glas ce mă plânge.
Pe ochi am un văl, lumina... nu-i tare!
dar, pâlpâie-ntruna; o fi... lumânare!?
Nu pot să mă mișc, mă simt încă prins;
încep să mă rog... așa am promis!


Publicat de: octav octav la data de: 27-06-2017, 5:31 pm
Cuvinte cheie: Hm!



 bazat pe 0 notari

Adauga acest text literar in colectia personala Adauga la favorite Recomanda aceast text literar prin Yahoo Messeger Trimite pe YM     Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail Raporteaza continut inadecvat Raporteaza neadecvat! 

Comentarii la acest text:

Nu sunt comentarii la acest text!

Adauga Comentariu


   Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail
Expeditor: (nume prenume) *
Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *
Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal

*
* campuri mandatorii

Citatul ZileiCitatul Zilei  Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu
Daca iubirea ta nu are speranta sa fie primita, dator esti sa taci [...] Daca iubirea ta nu este primita si ajunge sa fie o zadarnica rugaminte - asta fiind rasplata fidelitatii tale - si daca nu ai puterea sufleteasca de a tacea, atunci cauta sa te vindeci, daca dai peste vreun medic priceput in asa ceva. Caci iubirea nu trebuie confundata cu sclavia inimii. Iubirea care se roaga este frumoasa, dar cea care implora este dragoste de sluga.
Autor: Antoine de Saint-Exupery - Categorie: Iubire .

Intelepciune.ro va recomanda


Fara Poza

Boris Ioachim
"Ce este pesimistul? Un optimist bine informat." Grigore Moisil "Poeţii nu se ruşinează de propriile experienţe - ei profită de ele." Friedrich Nietzsche
S-a nascut in data de 25-Ianuarie-1967
Oras: Săveni
Judet: Botosani
Varsta: 53 ani
Membru din: 13-Octombrie-2008
Texte publicate: 465

Ultimele comentarii:

Contact Cultural - Mircea Duca - 04-12-2019, 1:27 am

Silvia Bebereche - 18-10-2018, 12:17 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 10-10-2018, 8:03 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 24-09-2018, 11:31 am

Silvia Bebereche - 22-09-2018, 9:30 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 22-09-2018, 5:40 pm

Silvia Bebereche - 20-09-2018, 9:21 pm

Membrii Intelepciune.ro recomanda


Fara Poza

elena.armaș
S-a nascut in data de 11-Iunie-1987
Oras: Iasi, Judet: Iasi
Varsta: 33 ani
Texte publicate: 89


Fara Poza

Mihaileanu Laurentiu
S-a nascut in data de 10-Noiembrie-1953
Oras: Cluj-Napoca, Judet: Cluj
Varsta: 67 ani
Texte publicate: 17

Home | Citate Celebre | Citate Noi | Citate Populare | Autori Celebri | Proverbe | Calendar Autori | Pagina Mea | Pentru Site-ul Meu | RSS | Contact
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
Copyright © 07.2007 Intelepciune.ro - Toate drepturile sunt rezervate
Creat si intretinut de Mican Daniel
Creative Projects