Home     Librarie Online     Citate Celebre     Autori Celebri     Proverbe     Cenaclu     Adauga Text Cauta Citate


     STIXUL - back


A Stixului apă în maluri desparte
ce viață a fost, de ce va fi moarte.
În nouă ocoluri se-avântă cu spume,
din moarte,-ndărăt, să nu scape urme.
Trecând peste el în Hades ajung
acei ce în viață păcate tot strâng.
Un mal de-i mai verde, vizavi e-ntinat,
iar Stixu',-ntre ele, e loc de uitat.
Lumina se-neacă în negrele-i ape,
ca-n lumea de-apoi, doar noaptea să scape.
Clepsidre, și ceasuri, ale timpul chip,
în el scufundate devin un nimic.
Când zeii se tem de a lor necredință,
pe relele-i ape-și depun juruință.
Pe malul ce vieții îi cântă prohodul
al morților zeu 'și-aruncă năvodul.
Luntrașul Charon, plătit cu un ort,
îl tot traversează, cărând câte-un mort.
Milenii-au trecut și răul sporește,
iar „bunul”, cu barca, prea ostenește!
Ca treaba să meargă, l-așa afluență,
nevoia l-a-mpins să-și ia asistență.
El calfe-a-ntocmit, lustruite cu spor,
pe morții-ndrăciți să-i care de zor.
Dar, ele-s școlite și când se uzează
le cade cam greu de nu și rentează.
Luntrea e-aceeași, și vâsle la fel,
tot jegul în apă, doar prețul nu-i el!
S-ajungi pe tărâmul ce vecii-i imită,
alegere n-ai și moartea profită!
Dar, iată povestea, chiar eu am murit,
dar ceasul n-a fost și... am revenit!
Prin ce am trecut mai jos am să spun,
eu știre dând, astfel, că ortu' nu-i bun!
De Stixul vreți voi să-l treceți uscați,
speranța s-o pierdeți în ce popii dați!
.......................................................
Pe vinete unde-o nălucă vâslește
în luntrea ce este eternului veste.
Ajunsă-n liman, deloc mulțumită,
se-ndreaptă de oase, vădit plictisită.
Pe țărmul ce vieții îi trage zăvorul,
ezită stihia să-și poarte piciorul.
Dar sarcină are, ce-i dată cu rost,
să-i ducă pe morți, peste râu, contra cost.
Și saltă strigoiul, lipsit fiind de sârg,
ferindu-se-n poale de zoaie ce curg.
Spre ei se urnește, plutind prin văzduh,
cu straiele-i negre-n postură de duh.
Orbitele-i-s goale sub fruntea bombată,
iar dinții răriți în gura căscată.
Mișcările-i bruște se-aud însoțite
cu trosnete seci de oase ciocnite.
Ajunsă în front privirea-i măsoară
pe noii sosiți cu lotul de-aseară.
Îi numără, parcă, pe gânduri ea pare,
ceva nu-i „ok”, transportu-i prea mare!?
Se freacă pe țeasta de piei dezvelită
și-n sus se tot uită, din cap dând stârnită.
Bărbia și-o mișcă, de rău parcă-ar spune,
apoi, iritată, pe treabă se pune.
Din câți așteptau, cu ortul în mână,
spre mine atenția-n grabă-și adună.
Cu ochii-i, ce nu-s, mă privește pătruns,
iar mâna ce-o-ntinde, cu pumnul e strâns.
Îmi clănțăne dinții privind la nălucă,
șiroaie-nghețate mă trec pe sub cârcă.
Mai face un pas, arătând către barcă;
duhoarea i-o simt, sunt tot doar o vargă!
Îndemnuri le-aud, venind din alai:
„t t tu b b banu' n n nălucii t t treb'e s să-l dai!”
Deodată-mi revin; de spaimă-am uitat
de taxa ce-i pusă pe „mort-traversat”.
Grăbit, să nu supăr stihia ce-așteaptă,
mă caut de ortul primit pentru barcă.
Era printre lucruri, în haină-ndesate,
ce-ai mei, au crezut, că-s bune în moarte.
În mână țineam ce era doar un ban;
cum zic, să n-o supăr, i-l întind cu elan.
La groaza ce-aveam și mirarea m-apucă;
moneda de-i dam, nu voia să mă ducă!
O văd, mai apoi, cum pumnul desface
și-n palma-i de oase... o sută îi zace!
Mă uit ca nărodul la... ce-n mână avea,
apoi la moneda, ce-n palmă-mi ședea.
Îi dau a-nțelege că am doar atât;
ea, nemișcată, hârâia, scurt, din gât.
Un altul, ce sta, lângă mine, proptit,
mă-mpinge și-n fața pășește fălit.
De unde, nu știu, cu-o sută apare
ce-o scuipă, lipind-o pe fruntea ei tare.
Deodată, năluca, se schimbă-n purtări,
cu mâna ia suta, privind-o în zări.
De barbă și-o freacă, deplin mulțumită,
dorința-arătând, că-i este-mplinită.
Din poale, apoi, cu-ncetul strecoară
ceva ce păreau... ștampile pe-o sfoară!
Cu greu o găsește pe cea nimerită,
căci mâna-i uscată mișca ostenită.
Îl cheamă, spre ea, pe cel ce-a plătit,
să-i aplice pecetea cu drumul sortit.
Pe noi, ce priveam, cu-n gest ne amână,
clientul, cu suta, în luntre să-l pună.
Se uită, apoi, printre cei ce-au rămas;
cum unul nu „mișc㔠își ia bun-rămas.
Iar barca împinsă din maluri uitate,
se-avântă-n vâltoarea de ape-nspumate.
Și luntrea plutește pe apele grele,
cu-alesul din ea spre iad de cinci stele.
............................................................
Uimit, de ce văd, un pas fac în spate;
de alții mă-mpiedic cu guri tot căscate.
O vorbă n-aud! Liniștea-i mare,
nimeni nu mișcă, totu-i stupoare!
Mă-ntorc spre poteca pe care-am venit;
cortina-i căzută... sensu-i oprit.
Mă uit împrejur; cuprinsul e-n ceață,
doar apa cea rea, e tot ce-am în față.
Cu banul arunc după luntrea plecată;
din ea, cel cu suta, un deget mi-arată.
Privesc la mulțimea-ntre lumi părăsită;
pe chipuri, albite, deruta-i vădită!
Se caută-n haine, la gât, pe la mână
de-o valoare, ceva, ce strigoiul îmbună.
Mă-ntorc către STIX, m-apropii cât pot,
o singură cale mai văd, doar să-not!
Ideea-ar fi bună, curaj de-aș avea,
când văd, însă, apa, mă tulbur ca ea!
Să cer ajutor... dar toți sunt ca mine!
Cine-ar putea, să mă-ndrepte în sine?
Mă las în genunchi, să cer îndurare;
dar cui să mă rog, acum, la strâmtoare?
O viață-am crezut că omul e-alesul,
și culmea de unde... priveam universul!
Că mintea, și gându-i sunt totul în lume,
doar ele-l ridică, prin ele... supune.
Stăpân m-am crezut în lumea de piatră,
de moarte-am uitat; în veci eram vatră.
Și, iată-mă-aici, cu spaima în oase,
micimea simțind-o în mințile-mi scoase.
Că Tu ești aievea... nicicând n-am crezut,
că-n moarte e viață, să cred, n-am putut!
Ajută-mă Doamne... înțeleg c-am greșit,
arată-mi o cale și... solemn, îți promit...
Ceva mă cuprinde, curând îmi dau seama;
mă ridic, îmi fac cruce, dispare și teama!
Alți pași fac în față, picioarele-s ude,
din spate un murmur de groază se-aude.
M-arunc în vâltoarea purtată de ură;
îmi intră în ochi, în urechi, și prin gură!
Mă ustură nasul și gustul mi-e-amar,
iar limba mă arde, lingând parcă jar.
Săltat sunt de valuri duhnind a nămol,
bulboane se sparg în juru-mi și dor!
Mă trag, în adâncuri, vârtejuri vuinde,
m-agit căutând cu mâini a mă prinde!
Mă ține nămolul cuprins de picioare;
mă sufoc, dar și lupt să ies din strânsoare!...
Îmi pierd conștiența, dar totuși sunt treaz!
Râzând, cred, de mine, Ahile-i, cel breaz!
O văd chiar pe Thetis; în apă îl ține,
eroul, din el, se zbătea... mai, ca mine!
Dar gândul, ce-mi vine, mă lasă-n uimire,
Thetis, Ahile, și Stixul îmi spun... nemurire!
....................................................................
Îmi revin... A fost vis!? Ceva mă atinge!
Suspine aud, ș-un glas ce mă plânge.
Pe ochi am un văl, lumina... nu-i tare!
dar, pâlpâie-ntruna; o fi... lumânare!?
Nu pot să mă mișc, mă simt încă prins;
încep să mă rog... așa am promis!


Publicat de: octav octav la data de: 27-06-2017, 5:31 pm
Cuvinte cheie: Hm!



 bazat pe 0 notari

Adauga acest text literar in colectia personala Adauga la favorite Recomanda aceast text literar prin Yahoo Messeger Trimite pe YM     Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail Raporteaza continut inadecvat Raporteaza neadecvat! 

Comentarii la acest text:

Nu sunt comentarii la acest text!

Adauga Comentariu


   Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail
Expeditor: (nume prenume) *
Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *
Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal

*
* campuri mandatorii

Citatul ZileiCitatul Zilei  Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu
Amanarea este hotul care iti fura vremea.
Autor: Somerset Maugham - Categorie: Amanare .

Intelepciune.ro va recomanda


Fara Poza

Boris Ioachim
"Ce este pesimistul? Un optimist bine informat." Grigore Moisil "Poeţii nu se ruşinează de propriile experienţe - ei profită de ele." Friedrich Nietzsche
S-a nascut in data de 25-Ianuarie-1967
Oras: Săveni
Judet: Botosani
Varsta: 54 ani
Membru din: 13-Octombrie-2008
Texte publicate: 465

Ultimele comentarii:

Contact Cultural - Mircea Duca - 04-12-2019, 1:27 am

Silvia Bebereche - 18-10-2018, 12:17 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 10-10-2018, 8:03 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 24-09-2018, 11:31 am

Silvia Bebereche - 22-09-2018, 9:30 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 22-09-2018, 5:40 pm

Silvia Bebereche - 20-09-2018, 9:21 pm

Membrii Intelepciune.ro recomanda


Fara Poza

Elena Movileanu
S-a nascut in data de 11-Iunie-1987
Oras: Iasi, Judet: Iasi
Varsta: 34 ani
Texte publicate: 90


Fara Poza

Mihaileanu Laurentiu
S-a nascut in data de 10-Noiembrie-1953
Oras: Cluj-Napoca, Judet: Cluj
Varsta: 68 ani
Texte publicate: 17

Home | Citate Celebre | Citate Noi | Citate Populare | Autori Celebri | Proverbe | Calendar Autori | Pagina Mea | Pentru Site-ul Meu | RSS | Contact
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
Copyright © 07.2007 Intelepciune.ro - Toate drepturile sunt rezervate
Creat si intretinut de Mican Daniel
Creative Projects