Cu viaţa izvoarelor,
Setea flămândă îmi astâmpăr,
Când beau, din căuşul palmelor tale.
Pierduţi, în hora florilor de câmp multicolore,
Printre cântăreţi zburători
Şi păsări călătoare.
Paşii mei, pe înguste cărări şerpuite,
Sunt mai uşori, sunt mai tineri,
Alături de tine, iubite.
Mă hrănesc, cu zmeura sărutului
Furat, de pe buzele tale
Senzual de cărnoase,
Mă apăr, de soarele usturător,
Cu umbra, pieptului tău
Neobosit ocrotitor.
Lacrimile frunţii tale fierbinţi
Îmi răcoresc, obrajii bronzaţi
Şi-mi muşcă ochii iubitori,
Căci vor să te simt, nu să te deochi.
Strig nebună, de fericire,
Spre ecouri îndepărtate.
Cu mâinile, pe albastrul cerului.
Cu vântul, în pletele clipelor.
Cu tine, în jurul gâtului.
Iar în trandafirul inimii,
Cu nectarul iubirii,
Cine mă poate împiedica,
Spre culmea înălţimilor ?
23 – 10 – 2004
Publicat de: Mahok Valeria la data de: 26-05-2011, 1:59 pm
Cuvinte cheie:
iubire