Da, Doamne, am păcătuit !
O recunosc acum, în ceasul al doisprezecelea !
Am prădat teii, călcând florile miresmelor de nuntă şi belşug.
Am furat primăvara, lăsând însângerate degetele-mi de trandafir.
Am păgubit cerul, uitându-mi visele în stele de august.
Am înşelat marea, căutând evadarea pe-argintul podului selenar dintre valuri.
Mi-am înfuriat semenii, încercând să le spun gândurile mele.
Mi-am făcut duşmani fulgii de zăpadă, prinzându-i in palmele mele de foc.
Am trişat clipele, lasându-mi inima să zboare in afara lor, spre albastru.
Am terorizat pădurea, lasând-o în fiecare an cu un brad lipsă.
Am rupt cuvintele din rostul lor de veci si mi-am făcut cunună.
Am deturnat ploaia, crezând ca ochii mei o oglindesc mai bine.
Am păcălit Moartea...si am lângă mine două vlăstare de viaţă.
Recunosc, Doamne, în ceasul al doisprezecelea, da, am păcătuit.
Primesc pedeapsa Ta, Doamne !
Publicat de: GEORGESCU ELENA LIANA la data de: 14-11-2008, 4:16 pm
Cuvinte cheie:
TRISTETE | SPOVEDANIE | PACAT | VIATA | ELENA LIANA
SPOVEDANIE - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
