SPOVEDANIA UNUI POET PACATOS
Ca să mă curăţ de păcate,
La spovedanie m-am dus,
Iar popa m-a-ntrebat de toate,
Iar eu tot ce ştiam i-am spus.
Am un defect de cand sunt viu,
Il am īn creier, sānge, oase
Imi place vinul sāngeriu
Şi-mi plac femeile frumoase.
Incerc iubirea să o-ndrept
Intr-o femeie delicată.
N-am īnşelat īn viaţa mea
Mai mult de două deodată.
Dar mai presus de orice rānd,
Ca īntr-o stransă evadare,
Mai scriu un vers din cānd īn cānd
Şi-ăsta-i păcatul cel mai mare.
Alte păcate? Da, mai am!
Am terminat o facultate,
Am pierdut patru ani atunci
Şi-ncă un an şi jumatate
Pe master
şi i-am īntrebat
Pe-acei ce ţara o īndoaie,
După ce diploma mi-am luat,
La ce e bună-această foaie?!
A fi romān e un păcat!
Bine ca nu ştim ce ne doare!
Suntem usor de mulţumit
Cu băutură şi grătare,
Dansăm, iubim şi chefuim,
Rādem de ţară, romāneşte,
Şi nu ne pasă de nimic
Cānd jarul plānge şi trosneşte
Publicat de: P.O. la data de: 08-10-2011, 8:05 pm
Cuvinte cheie:
iubirea de tara
SPOVEDANIA UNUI POET PACATOS - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
