SPOVEDANIA UNUI POET PACATOS
Ca să mă curăţ de păcate,
La spovedanie m-am dus,
Iar popa m-a-ntrebat de toate,
Iar eu tot ce ştiam i-am spus.
Am un defect de cand sunt viu,
Il am în creier, sânge, oase…
Imi place vinul sângeriu
Şi-mi plac femeile frumoase.
Incerc iubirea să o-ndrept
Intr-o femeie delicată.
N-am înşelat în viaţa mea
Mai mult de două deodată.
Dar mai presus de orice rând,
Ca într-o stransă evadare,
Mai scriu un vers din când în când
Şi-ăsta-i păcatul cel mai mare.
Alte păcate? Da, mai am!
Am terminat o facultate,
Am pierdut patru ani atunci
Şi-ncă un an şi jumatate
Pe master… şi i-am întrebat
Pe-acei ce ţara o îndoaie,
După ce diploma mi-am luat,
La ce e bună-această foaie?!
A fi român e un păcat!
Bine ca nu ştim ce ne doare!
Suntem usor de mulţumit
Cu băutură şi grătare,
Dansăm, iubim şi chefuim,
Râdem de ţară, româneşte,
Şi nu ne pasă de nimic
Când jarul plânge şi trosneşte…
Publicat de: P.O. la data de: 08-10-2011, 8:05 pm
Cuvinte cheie:
iubirea de tara
SPOVEDANIA UNUI POET PACATOS - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
