Un suflet pustiu alergat de atatea suflete insetate doar de dorinta…de ce simt atata solitudine intr-o lume plina de viata si soare….ma intreb:
Oare am pierdut ce aveam mai de prêt?am pierdut oare ceea ce cautasem intotdeauna fara sa imi dau seama ?intaia inima inflacarata,intaia iubire eterna…a trecut prin ochii mei tristi,inlacrimati de atata durere si suferinta…
insa mai astept …mai astept aceea fantasma in miez de noapte ce imi da fiori pana dimineata…dar…in zadar…nimic nu se misca in aer, in suflet, in inima…totul e o tacere de mormant…
Ma sting incet sub raza de luna ce imi mangaie usor obrazul napadit de lacrimi…ma sting….nimic nu ma mai trezeste la viata din somnul inecat in suferinta…ma simt pustie,blocata intr-un labirint fara iesire….dragostea ta ma face sa supravietuiesc acelor spirite intunecate care ma atrag intr-o lume sobra…
dragostea ta ma face puternica intelegand k poate totusi mai exista o firimitura de speranta…ma face sa lupt …dar …in zadar…
totul e pierdut …
in ceata…

Tweet

Publicat de: Farcas Cosmina la data de: 16-10-2009, 9:02 pm
Cuvinte cheie: dragoste | solitudine | intelegere

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii