Am aprins pe cerul vieții mele
mii de stele...
ard, picurând lumina lipsita de viata,
creează iluzii, distrug vise, macină destine...
Copacul din grădinița sufletului,
scapără rând pe rând, flori de-o secunda,
strecurate prin sita de fiori a inimii...
Fericire???
Aceasta pătură de infinit translucent
se întinde peste toate sticluțele de suflet purpuriu...
Luna și Soarele meu sunt el;
unul și aceeași persoana...
iar odată cu prima suflare pe care i-am simțit-o aproape
am început sa colorez cerul meu înstelat cu fluturii multicolori ai iubirii...
Fiecare s-a stins ușor în coltul lui
și fără vreo împotrivire,
astăzi ne privim în ochi și nu ne mai regăsim pe ... noi.
Nu mai găsim banca pe care surâsurile, îmbrățișările și săruturile târzii,
se închegau într-un absolut cu viata însăși...
Dar în verdele ochiilor mei ii păstrez într-un săculeț de catifea albastră,
ochii lui de înger...
Acolo, în pustiul amețitor al privirilor noastre...
încă ne iubim...sau ... sau ne vom iubi pe vecie...

Tweet

Publicat de: Morar Andreea la data de: 29-05-2009, 1:33 am
Cuvinte cheie: iubire | despartire | speranta

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii