E greu să găsesc
Un cuvant pe care să-l rostesc
Îl vreau... Îl chem,
Dar nu există...
Închei cu un blestem,
Dar stai...viaţa nu e tristă.
E trist doar cerul,
Care plange liniştit,
Încet curge rimelul,
Din ochii mei, nu te-am gasit.
Pe foaia albă mazgălesc...
Explic cum e să te iubesc.
Cum este viaţa cand e bine,
Cand ştiu că tu eşti langă mine...
Şi scriu neîncetat...
Şi mă opresc...
Cuvantul potrivit nu îl găsesc...
E un cuvant mare, n-are asemănare...
Dar totuşi sper ca într-o zi,
Cuvantul eu să-l pot găsii.
Şi-atunci pe loc te voi chema,
În gura mare-ţi voi striga,
Că am găsit ce căutam
Asemănat cu ce iubeam...
Şi ţi-l voi spune-ndelungat...
Iar cand am terminat,
În braţe-ţi voi sări.
În ochi te voi privi...
Ţi-oi trece mana prin par...
Mi-oi pune capul pe al tău umăr....
Voi lăsa o lacrimă să cadă,
Să ştie lumea, ţi-am fost dragă!
Şi de-sş putea eu m-aş ruga,
Să mor acolo-n faţa ta,
Să ştiu că ţi-am avut iubirea ,
Şi c-am ştiut ce-i fericirea.
Publicat de: bocsa maria-andreea la data de: 18-07-2011, 7:16 pm
Cuvinte cheie:
iubire | cuvant | corp