Home     Librarie Online     Citate Celebre     Autori Celebri     Proverbe     Cenaclu     Adauga Text Cauta Citate


     SOMNUL RAȚIUNII - back


Mai acum... ceva vreme, am primit, pe mail, un grupaj, să-i zic, cu câteva picturi celebre, însoțite, fiecare de câte o epigramă. Printre ele și... „Somnul rațiunii...” al lui Goya. Sunt câteva postări în care l-am cam combătut pe amicul Goya în legătură cu mesajul transmis sau mai bine spus, înscris, pe tabloul în cauză, bănuindu-l că nu prea a înțeles cam „cu ce se ocup㔠rațiunea și cam ce ar fi în realitate, omul fără de ea sau... cum chiar el spune, cu ea adormită. Privind mai atent tabloul... hm, am simțit că s-ar fi putut să mă fi înșelat în ceea ce-l privește. Am început să bănuiesc faptul că autorul tabloului a știut chiar foarte bine la ce se referă când ne-a transmis mesajul. Eroarea, în gândire, se pare că nu i-a aparținut lui, ci celor care au preluat înscrisul, mesajul, adică, atribuindu-i un înțeles pe care nici ei nu îl înțelegeau, transformându-l într-o sintagmă sforăitoare, de bonton, generatoare de aere de cunoaștere răsfrânte asupra celor care și-o asumau, cu iz de... personaje a tot înțelegătoare.
Privind tabloul, cum spuneam, gândul m-a dus, de astă dată, la Dante și la călătoria lui în lumile de dincolo. Că, Dante a fost un inițiat este dovedit chiar de ceea ce a scris. Cine își închipuie că este vorba despre vreo lucrare a cuiva a cărui imaginație debordează datorită unui talent ieșit din comun, se înșală. Marele talent a lui Dante a fost dat de modul cum a reușit să descrie o realitate, pe care el o cunoștea, pe care nu a inventat-o, dându-i o formă literară care să poată fi acceptată nu numai de cei care știau despre ce vorbește el, acolo, dar și de cei care, astfel, l-au tratat ca pe un genial creator de scenarii fantastice (zis pe românește). Nu spun, acuma, că el s-ar fi inspirat din cartea lui Dante. Distanța între cele două lucrări de artă este cam de 500 de ani. Goya însuși a fost pictor de biserici, mănăstiri sau ce or mai fi fost, iar tematica cu rațiunea se pare că a fost mai largă, nelimitându-se doar la lucrarea în cauză. Tabloul, în sine, este redat, după părerea mea, în trei planuri. Planul central ar fi cel în care personajul doarme, efectiv sau se află în stare de meditație, apoi, un prim plan în care este transcris mesajul celebru, ca în fundal să apară ceea ce Goya ar fi înțeles ca fiind monștrii născuți ca urmare a rațiunii dorminde. Desigur că tabloul poate fi privit în mai multe feluri! Dacă aș considera varianta... figurativă, m-aș întoarce la comentariile anterioare, în ceea ce ar privi înțelegerea asupra mesajului transmis. Totuși, după ce am privit mai atent tabloul, încerc să cred că imaginea trebuie privită la propriu. Cred că la fel a gândit-o și autorul atunci când a pictat tabloul (sau nu?). Lucrul ăsta nu i-ar scădea cu nimic meritele artistice. Ceea ce un cunoscător ar trebui să înțeleagă din a două variantă, depășește cu mult forma metaforică. Realul pe care Goya a intenționat să-l dezvălui în lucrarea sa, depășește cu mult înțelegerea profană care s-a dovedit a fi limitată doar la un mesaj prost priceput în conținutul său.
Abia această variantă o asemui cu opera lui Dante. Doar că, în timp ce Dante a descris parcursul omului după trecerea pragului morții, Goya creează, într-o imagine simplă, trăirea introspectivă a aceluia care, evolutiv vorbind, a ajuns și el, la un anumit stadiu de inițiere. Așa, sumar spus, inițierea ar cuprinde trepte de evoluție în care omul are acces la forme superioare de conștiență. Aceste stări iar permite celui care le-a cucerit, nu numai s㠄pășească”, conștient fiind, în starea de somn, ci și să-și transcendă personalitatea, să ajungă la conștiența Eului său spiritual și, de acolo, să se direcționeze fie spre introspecție, în sensul de a pătrunde în corporalitate, începând cu corpul astral, apoi cel eteric și în final, cel fizic, fie prin extrospecție, să se îndrepte spre lumile spirituale în care se află germenii lui de aceeași și ierarhiile spirituale. Despre aceeași introspecție vorbeam când mă refeream la calea mistică a inițierilor caracteristice popoarelor semite sau inițierea de tip sudic, cale care conducea neofitul spre originile Eului său, adică spre Demiurg, cum îl numeau gnosticii sau Elohim sau Iahve sau Allah din religia iudaică și cea musulmană, Cel din care se trag Eurile umane ca substanțialitate spirituală. Îl denumeam în acele postări, drept creator al omului MANIFESTAT. Această introspecție este calea care te întoarce la principiul Tatălui privit ca alfa. Pentru rasa ariană sau caucaziană, această introvertire a fost redirijată spre varianta ei opusă, odată cu evenimentul de pe Golgota, adică cu răstignirea lui Hristos-Iisus, acesta fiind adevăratul mers evolutiv al omenirii actuale. Inițierile ariane sau de tip nordic sau septentrionale, vor fi de natură extrovertită, adică îndreptate spre devenirea omului, adică spre al treilea principiu divin, prin cel de-al doilea, nu spre trecutul său, ajungându-se în final tot la principiul Tatălui dar, privit de astă dată ca omega. Asta nu înseamnă că ceea ce a fost, trebuie abandonat, distrus. Nu! Cele două curente trebuiesc unite pentru a se realiza o unitate a întregii evoluții. Omul viitorului va consta, din acest motiv, dintr-o contopire a celor două rase, după cum spuneam în alte postări, atât din punct de vedere ereditar, prin dispariția lor, adică prin nașterea unei corporalități care să exprime o nouă rasă rezultată din combinarea celor două, cât și din punct de vedere spiritual, prin faptul că reîncarnările au loc în ambele rase. Marele proces de omogenizare al raselor pe linie ereditară, a intrat, deja pe o linie care pe mulți îi îngrijorează. Oricât se vor opune unii sau alții, procesul nu va putea fi oprit. Cât despre celălalt, cel spiritual, se produce... de când lumea. Dar, să ne întoarcem la problema noastră. Diferența dintre viziunea lui Dante și cea a lui Goya, nu ar fi chiar foarte mare, pentru că cele trei corpuri umane, amintite mai sus, nu sunt și ele, decât individualizări în cadrul acelorași lumi. Așa cum corpul fizic uman nu este decât o individualizare a sa în lumea fizică, din materie fizică, la fel se întâmplă și cu cel eteric în lumea eterică și cu cel astral în lumea astrală. Dacă Dante ne arăta ce putem găsi acolo, în lumile respective, după moarte, Goya, prin introspecția de care îl „acuz”, mai recent, ne arată ceea ce conțin doar corpurile noastre care sunt individualizate în aceste lumi, din materialitatea lor, adică. Și, pentru că vorbim despre somnul rațiunii, rațiune care își are originea în corpul eteric, și care este manifestată în conștiența diurnă prin reflectarea ei în corpul fizic, ca într-o oglindă, trebuie să înțelegem că personajul goyan, ori, pur și simplu doarme, el aflându-se cu conștiența în corpul astral, corp care se manifestă în lumea cu același nume, tocmai acolo unde Dante își plasează purgatoriul, ori meditează.
Pentru ca un om, prin meditație, să poată coborî, însă, acolo, trebuie să treacă de ceea ce se numește „micul păzitor al pragului”. Corpul astral, al fiecărui om, compus din corpul senzație și sufletul senzației, este chiar locul manifestării influenței luciferice. Acolo stau ispitele lui, dorințele cele mai joase ca vibrație, dar și cele mai înalte, pentru că și ele, tot dorințe sunt. Cum apar ele, primele, ca formă de manifestare, celui care ar ajunge acolo? Ca cele mai fioroase arătări, ca niște monștri care, efectiv, l-ar agresa. Tocmai din acest motiv există acest... „mic păzitor al pragului”. El are rolul de a opri accesul accidental, în profunzimile trupești astrale, celor care nu sunt pregătiți sufletește de a se confrunta cu ele, iar această pregătire se face prin tehnici inițiatice. Primul șoc pe care l-ai avea în acest periplu introspectiv, ar fi chiar întâlnirea cu acest păzitor de care vorbeam. El face parte din dublul nostru, din personalitatea noastră ascunsă. El este propria noastră creație, întruchipând tot răul, făcut în viețile încarnate, de noi înșine, dar și de cei anteriori nouă, pentru că el este moștenit de la o viață la alta. Este o ființă mai mult decât hidoasă, dar... ea nu ne arată decât o reală față a noastră, a ceea ce suntem în devenirea noastră. El are rolul de a ne avertiza asupra pericolului la care ne-am expune dacă ne-am continua drumul spre ființa noastră astrală. Acest pericol, manifestat prin imagini monstruoase, ar fi ceea ce a încercat Goya să ne facă cunoscut prin tabloul său, prin imaginile care populează, după cum se vede, fundalul tabloului. Nu există somn al rațiunii, la propriu, decât cel dat de starea de somn, cel dat de vreo boală sau de starea infantilă, când rațiunea omului nu este încă legată de propria-i persoană decât prin imitație. În stare de somn, omul își părăsește corpul fizic și eteric, deci și posibilitatea de a gândi și a raționa, intrând în lumea astrală doar în componenta astrală și sufletească dar, lipsit de conștiență. În starea de somn, omul nu pătrunde, însă, ca Eu conștient în corpul său astral, ca în cazul meditației. El este acolo chiar corpul său astral și sufletescul său. Vreau să spun că el nu va pătrunde în acest astral ci doar îl va purta, ca pe o haină. Deci, în somn, el nu este expus pericolului de a se pune față în față cu răul din el, la propriu. Acest fapt se va petrece doar prin variantă meditativă. În starea de somn se petrece altceva. În fiecare noapte suntem judecați, suntem puși față în față cu morala faptelor de peste zi. Când omul ajunge, după moarte, în purgatoriu, el va viețui, acolo, chiar aceste intervale pe care le-a dormit. Din acest motiv perioada purgatoriului durează cam o treime din viața încarnată, pentru că această treime noi o petrecem dormind. Cam 8 ore din 24. Numai un inițiat își poate păstra conștiența în această stare. Numai un inițiat se poate întoarce în... trezie cu amintirile acestor trăiri din timpul somnului. Ceea ce percepe omul normal, ca vise, corespunde momentelor de desprindere sau reintegrare a elementului astral și sufletesc, de, și în corpul eteric, și fizic, momente care se produc la adormire și înainte de trezire. Faptul că visele sunt de cele mai multe ori haotice, de neînțeles, înfățișând combinații surprinzătoare de imagini, mai mult sau mai puțin recunoscute de noi ca fiind cuprinse în memoria noastră, este datorat faptului că în acele momente se reunesc elemente supuse unor legi de funcționare complet diferite. Este vorba de realitatea conștienței diurne, cuprinsă în corpul fizic și eteric, și realitatea astrală, spirituală pe care o găsim în astralul și sufletescu nostru. Astfel că, trăirile de natură spirituală, din timpul somnului, ale astralului și eului sufletesc, supuse altor legi cognitive, se lovesc de logica și imaginea memoriei din corpul eteric, adică de rațiune, care, pe înțelesul ei, de astă dată, ni le prezintă ca pe vise, adică niște imagini stranii. Desigur că există și altfel de vise, care într-adevăr, ne arată mai mult decât haosul acestei ciocniri sau desprinderi. Doar că, asemenea vise nu le are oricine sau poate, le avem fiecare, atunci când ceva important apare în existența noastră.
Se mai spune despre Goya că ar fi fost și un fin critic al epocii sale. Fiind o bună perioadă pictor la curtea regală a Spaniei, se zice că, mai marii țării, înfățișați de el, în tablourile comandate, erau zugrăviți, maiestos, cu chipuri care le arătau, fiecăruia, adevăratul caracter. Pentru un maestru, nimic mai ușor, probabil. Vreau să spun că un asemenea om, la Goya mă refer, trebuie să fi avut un simț critic și al umorului foarte dezvoltat. De ce nu am lua în seamă și varianta asta în a-i judeca opera și chiar tabloul, în discuția de față? Îndemnul mi se adresează mie, desigur.
Ceea ce am comentat în postările anterioare, legat de subiectul rațiunii văzut în lumina... înțelegerii profane, rămâne, însă, valabil. Doamne, ajută!


Publicat de: octav octav la data de: 26-06-2017, 2:41 pm
Cuvinte cheie: Hm!



 bazat pe 0 notari

Adauga acest text literar in colectia personala Adauga la favorite Recomanda aceast text literar prin Yahoo Messeger Trimite pe YM     Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail Raporteaza continut inadecvat Raporteaza neadecvat! 

Comentarii la acest text:

Nu sunt comentarii la acest text!

Adauga Comentariu


   Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail
Expeditor: (nume prenume) *
Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *
Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal

*
* campuri mandatorii

Citatul ZileiCitatul Zilei  Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu
Daca iubirea ta nu are speranta sa fie primita, dator esti sa taci [...] Daca iubirea ta nu este primita si ajunge sa fie o zadarnica rugaminte - asta fiind rasplata fidelitatii tale - si daca nu ai puterea sufleteasca de a tacea, atunci cauta sa te vindeci, daca dai peste vreun medic priceput in asa ceva. Caci iubirea nu trebuie confundata cu sclavia inimii. Iubirea care se roaga este frumoasa, dar cea care implora este dragoste de sluga.
Autor: Antoine de Saint-Exupery - Categorie: Iubire .

Intelepciune.ro va recomanda


Fara Poza

Boris Ioachim
"Ce este pesimistul? Un optimist bine informat." Grigore Moisil "Poeţii nu se ruşinează de propriile experienţe - ei profită de ele." Friedrich Nietzsche
S-a nascut in data de 25-Ianuarie-1967
Oras: Săveni
Judet: Botosani
Varsta: 53 ani
Membru din: 13-Octombrie-2008
Texte publicate: 465

Ultimele comentarii:

Contact Cultural - Mircea Duca - 04-12-2019, 1:27 am

Silvia Bebereche - 18-10-2018, 12:17 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 10-10-2018, 8:03 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 24-09-2018, 11:31 am

Silvia Bebereche - 22-09-2018, 9:30 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 22-09-2018, 5:40 pm

Silvia Bebereche - 20-09-2018, 9:21 pm

Membrii Intelepciune.ro recomanda


Fara Poza

elena.armaș
S-a nascut in data de 11-Iunie-1987
Oras: Iasi, Judet: Iasi
Varsta: 33 ani
Texte publicate: 89


Fara Poza

Mihaileanu Laurentiu
S-a nascut in data de 10-Noiembrie-1953
Oras: Cluj-Napoca, Judet: Cluj
Varsta: 67 ani
Texte publicate: 17

Home | Citate Celebre | Citate Noi | Citate Populare | Autori Celebri | Proverbe | Calendar Autori | Pagina Mea | Pentru Site-ul Meu | RSS | Contact
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
Copyright © 07.2007 Intelepciune.ro - Toate drepturile sunt rezervate
Creat si intretinut de Mican Daniel
Creative Projects