SOLDATUL---Inspirata dintr-un moment din viata bunicului meu

Vantu-i sufla-n barba
Pletele-i rasfira,
Ganduri sa adoarma
Minte ii respira;

Stia ca nu-i timp
Pentru dulce somn
Fiindca grav ranit
Ducea-n spate-un om;

Era camaradul
Cu care mancase
Si sarise gardul
Cand inaintase;

Ar fi vrut sa planga
Dar ii era frica,
Ca o sa-i ajunga
Forta inamica;

Mergea-npiedicat
Printre reci cadavre,
Capu-i ridicat,
Ii ferea de salve;

Se-auzeau prin gropi
Rugaminti de soarta;
Nu privea in parti,
Mergea catre poarta;

Se mai poticnea,
Salta camaradul,
Apoi iar mergea
Ca sa treaca gardul;

Rasufland din greu,
Prin stransoarea mainii,
Incerca mereu
Daca-s vii plamanii;

Inca respira
Dar din rana-adanca,
Sangele curgea
Din el sa se duca;

Ii lipea camasa
Pe trupul casnit
De cand tinea mansa
Tancului lovit;

Uitase de mama,
De copii,sotie,
Prins de catarama,
Camaradu-nbie

Ca mai e putin
Si ajung in santuri,
Unde cei ce vin
Isi pun moartea-n lanturi;

Horcaia saracul
La fie-ce pas
Iar cand fura-n lacul
Ce-n drum le-a ramas,
S-au fixat ca pomul
Prins de radacini;
Mult era namolul,
Le facea pricini;

Atuncea soldatul
Incepu sa planga,
Moale-i era saltul,
Nu putea s-ajunga
La infirmerie,
Cu-al lui canmarad,
Unde sa ii fie
De-ajutor vre-un grad;

Il lasa pe spate
Si-l trage de guler
Prin mizeri de toate
Si-al trompetei fluier

Ce suna atacul,
Vijelie mare
Unde era lacul
Ca o trecatoare;

Se lasa-n genunchi
Langa camarad
Si-i tinea din trunchi,
Capul ridicat;

A-nghitit namolul
Celorlalti din fuga,
Dar pleca cu omul,
La doctor s-ajunga;

Incepu din nou
Sa-l urce in carca;
Camaradul sau,
Era ca o carpa;

Ajunse cu greu;
Pasii i se secer;
Acum Dumnezeu
E doctor si felcer;

Cazu in noroi,
Dar mult usurat
Era,c-amandoi
Drumul au gatat;

Se retrage-n sant
Intro balta clara,
Sa bea cu nesat,
Apa ei mudara;

Apoi se spala
De sangele rece
Ce i se usca,
Si in balta-l trece;

Se-auzeau din cort
Racnete de moarte,
Si afla ca mort
Se vrea cate-un frate;

Incepu sa ploua
Limpezind-ui fata;
Era ziua noua,
Era dimineata;

Ociii-i erau reci
Si uscati ca fumul,
Erau asa seci,
Cum era si drumul;

Camaradul sau,
Zacea fara vlaga
Rasufland din greu
Pe-o-amarata targa;

Se-trema cu greu
Dar pleca la lupta,
Unde-i e mereu
Datoria Sfanta;

S-a gatat razboiul
Si soldatul nostru,
A lasat noroiul,
Sangele si postul;

S-a intors acasa,
Unde isi lasase,
Copii si nevasta;
Doar ei mai ramase;

Muncea in uzina,
Muncitor,la greu,
Leafa sa ii vina,
Dar sarac mereu;

Cand ceru mai mult,
Cine tare rau
Il facea incult?
Camaradul sau
Ce era in viata
Dupa-atatia ani
Si-atata speranta;

Il privea in ochi
Fara remuscare,
Ca atunci in gropi
Teama-avea ca moare;

Ii zambea,ca Domnul
L-a lasat sa vada,
Sanatos pe omul
Ce i-a fost corvoada;

Nu a spus nimica
Ci s-a dus acasa,
Si a luat insigna
Mica si lucioasa;

A privit-o-n graba
Si in meditatie,
A-nceput sa sparga,
Acea decoratie;

Ce erou era,
Pentru cine fu-se
In clipa cea grea
Cel ce-n spate duse?

Era suparat,
Dar privea copiii
Care-au invatat,
Ca toti suntem fiii
Cel-ui Sfant de sus
Care ne e tata,
Si e mai presus,
De-orice gest s-au fapta.

Publicat de: Costel Suditu la data de: 04-10-2011, 9:34 pm
Cuvinte cheie: VIATA | RAZBOI | AMINTIRI